verbiaj

sesizez ceva.
o manevră subtilă de schimbare de registru.
te prinde...ideea ușor schițată de introspecție, cuvintele alea mute oricum ard dincolo de evidență.

și-mi mai place ceva: introduci privitorul - hai, bine, și ascultătorul :))) - în colțul ăla de existență, aparent încremenit.
ca-ntr-o schiță făcută în sepia, neglijent uitată pe-o margine de masă, luată de prima boare de vânt...

empatizez cu..empatia ta și asta mă face cumva să ard de la celălalt capăt al chibritului.
da! cam știu cum e:
\"cred că îi iubeam din nebăgare de seamă
mereu spuneam cuvinte pentru ei
mereu renunțam și
mereu o luam de la capăt\"

bagă la greu, patetico! :)))

mulțumesc pentru semnul de lectură, gena,
cred că ar trebui să revin peste textul acesta, sincer, pe mine una nu prea mă mulțumește
dar
dacă tu ai găsit aici ceva bun înseamnă că totuși a meritat efortul să îl scriu

cu bine,

dana

Cred că titlul poeziei este ideal pentru această înșiruire aiurită de cuvinte, adică se potrivește textului perfect, ca o mănușă. Mai dezastruos decât atât nu cred că se poate scrie azi și curios este că asemenea texte nu sunt afișate la atelier, ca să vadă toată lumea că pe agonia și cei mai buni o dau în bară liric vorbind, desigur. Am să argumentez, pentru că din considerente de breaslă, e posibil să mi se acorde un offtopic, și nu prea am chef:
- ce caută pescărușii în metropolă planând - nu toti stim cum arata lipscaniul, e vorba cumva de placate cu pescarusi, panouri publicitare, bazine speciale pentru pescărușii aceștia drăguți dar atăt de departe de litoral, sau ciopliți în piatră într-un parc , o stradă ceva?
- mirosuri voci fragmente din sărbătorile altora
și vorbeam vorbeam vorbeam
încărcam în camioane fosforescente cuvinte
le trimiteam cât mai departe de noi - care este ideea, dacă este
camioanele fosforescente - bănuiesc că muza a fost găsită în codul rutier, schimbări ceva, legate de traficul cu luminile aprinse ziua?
- toate acestea mi-am spus toate acestea
apoi mi-am spus vai vine o vreme când
apoi am tăcut pentru că mi-a fost rușine de cuvintele mele
apoi m-am întors și iar am rostit


toate acestea mi-am spus
toate acestea apar la momentul potrivit - repetitia est mater studiorum nu si \"mama\" poeziei, în cazul acesta repetiția este în surplus și obosește cititorul, plus că se putea renunța la aceste versuri care nu spun nimic
stilul acesta de poveste inocentă în poezie nu are de fiecare dată efectul dorit, nu trezește admirație și nici împlinire, ci dezamăgire pentru că nu s-a putut transmite nimic

...dar chiar avem pesăruși!
asimilați, dacă vrei, prin anomalii climatice sau doar curioși. :)))
whatever...ceva pe-acolo..

nu intervin de dragul de-a o face, dar, uite, o sugestie:
încearcă măcar o dată să ajungi pe străduțele din centrul vechi.
implicit pe lipscani.

o să sesizezi amestecul tipic doar locului ăstuia între vechi, solemn, încremenit în timp și culoare, dinamică, suflul dat de cei care ajung aici nu întâmplător.
chiar și numai pentru a se aciui în primul local - la o adică, abundă de așa ceva.
or, pentru cei care, de ex., au ales să-și petreacă noaptea dintre ani într-unul dintr-ăsta, există toate șansele să fi trecut gradual prin stările care, mie de pildă, mi-au fost transmise de părți semnificative din poemul ăsta.

fosforescența aceea a vorbelor....uuhh!! chiar sfredelește.
ține de natura umană, dar nu a tuturor. :D

pentru mine poemul ăsta rămâne un soi de introspecție, așa, ca de final-început, rămasă, evident, cu părți întregi suspendate.
și nu numai cele dureroase.

mulțumesc pentru lectură


salut
:)

dacă ești chiar atât de legată de textul acesta ți-l dau ție
un fel de cadou de început de an nou

ești una dintre cele mai simpatice citioare și comentatoare ale textelor mele din momentulă acesta
:)

*momentul

...dacă tot zici că te nemulțumește... :)))




...a, și da:
thx. :P

acum nu mă mai nemulțumește pentru că l-am mai aranjat, în forma asta îmi place de el, dacă nu mi se părea simpăticuț nu ți-l ofeream

cam asta-i

seara bună

un \"verbiaj\" caleidoscopic,atractiv,emotionant,uman si melancolic
un \"prea-plin\" de cuvinte si stari care mie mi s-au parut plauzibile,autoarea stiind sa creeze cu pathos o atmosfera lirica densa
cu talentul ei ,îsi poate permite riscul \"verbiajului\",caci este o amanta a strazii si a cuvintelor,o nomada în patria poeziei

îmi place caracterizarea pe care mi-ați făcut-o, vă mulțumesc frumos pentru ea, am să o mai recitesc din când în când

vă mulțumesc