Poezie
la marginea orașului
2 min lectură·
Mediu
I
acolo unde umbrele se desfac într-un fel de singurătate apoasă
acolo unde ne întoarcem de fiecare dată și privim cu tandrețe spre bătrânele ceasuri
la marginea orașului printre statuile disperării
am înțeles frumusețea femeilor înspre iarnă tăcerea bărbaților cu lumini pe umerii firavi
e seară și dincolo de râu cresc viziuni acoperite de ceață
ne prelingem pe ziduri jilave inventăm mecanisme ciudate cu nume sonore
poeme pentru mai târziu ca niște boabe de piper tulburând pahare pline cu vin rubiniu
poate e sângele nostru acolo poate e doar apa ciudată care naște mereu întâmplarea
la marginea orașului acolo unde tramvaiele ajung obosite și literele se scriu printre morminte
fragmente din anotimpurile vârstelor noastre steaguri de pace și steaguri de războaie pierdute la timp
o întreagă armată de semne care strivesc realitatea
II
iată
avem cuvinte avem pâine caldă pe masă avem răbdare și trăim încă
mai mult de atât vai nu ne-a fost dat să primim și nici n-am cerut vreodată
un râu de smoală un miros de pucioasă un prundiș azuriu și ceața lăptoasă
ehei tinerețea noastră părăsită în grabă dincolo de gările siberiene dincolo de adăposturile de noapte
iată
suntem aici la marginea orașului facem semne strivim realitatea
adu-ți aminte vântul care înalță praful la cer soarele mic ascuns în pământuri
și luna desenată pe sticla ferestrei închise
III
la marginea orașului vorbeam despre sălbăticie așteptam să fim îmblânziți
ca după o viață întreagă și obositoare am tușit scurt am ridicat gulerul paltonului
și am plecat mai departe
ascultă acest text în lectura autoarei
acolo unde umbrele se desfac într-un fel de singurătate apoasă
acolo unde ne întoarcem de fiecare dată și privim cu tandrețe spre bătrânele ceasuri
la marginea orașului printre statuile disperării
am înțeles frumusețea femeilor înspre iarnă tăcerea bărbaților cu lumini pe umerii firavi
e seară și dincolo de râu cresc viziuni acoperite de ceață
ne prelingem pe ziduri jilave inventăm mecanisme ciudate cu nume sonore
poeme pentru mai târziu ca niște boabe de piper tulburând pahare pline cu vin rubiniu
poate e sângele nostru acolo poate e doar apa ciudată care naște mereu întâmplarea
la marginea orașului acolo unde tramvaiele ajung obosite și literele se scriu printre morminte
fragmente din anotimpurile vârstelor noastre steaguri de pace și steaguri de războaie pierdute la timp
o întreagă armată de semne care strivesc realitatea
II
iată
avem cuvinte avem pâine caldă pe masă avem răbdare și trăim încă
mai mult de atât vai nu ne-a fost dat să primim și nici n-am cerut vreodată
un râu de smoală un miros de pucioasă un prundiș azuriu și ceața lăptoasă
ehei tinerețea noastră părăsită în grabă dincolo de gările siberiene dincolo de adăposturile de noapte
iată
suntem aici la marginea orașului facem semne strivim realitatea
adu-ți aminte vântul care înalță praful la cer soarele mic ascuns în pământuri
și luna desenată pe sticla ferestrei închise
III
la marginea orașului vorbeam despre sălbăticie așteptam să fim îmblânziți
ca după o viață întreagă și obositoare am tușit scurt am ridicat gulerul paltonului
și am plecat mai departe
ascultă acest text în lectura autoarei
054.257
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “la marginea orașului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13915091/la-marginea-orasuluiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBam aruncat epitete cu carul pe aici
mă tot uit cu jind în ultima vreme(de vreo 10 ani:))) la cei care pot scrie gata tăiat, tuns la 0, neaccesorizat, boală grea la mine asta cu pampoanele, metaforele și prelungirile inutile
nu mă mulțumesc deloc textele mele, tare le-aș vrea scrise de altul mai tânăr și nepervertit de vremurile trecute
da\' să nu fiu fals modestă
cânticelul ăsta poematic e un cântec de chemat siberiile pe care le voi scrie eu într-o zi
sper să nu crăp dacului până atunci și să pot construi castele de gheață așa cum îmi doresc
tare mă bucur că te-ai întors
îmi era dor de tine pe aici
dai culoare locului
agitatule doomist
salve
ne citim
mă tot uit cu jind în ultima vreme(de vreo 10 ani:))) la cei care pot scrie gata tăiat, tuns la 0, neaccesorizat, boală grea la mine asta cu pampoanele, metaforele și prelungirile inutile
nu mă mulțumesc deloc textele mele, tare le-aș vrea scrise de altul mai tânăr și nepervertit de vremurile trecute
da\' să nu fiu fals modestă
cânticelul ăsta poematic e un cântec de chemat siberiile pe care le voi scrie eu într-o zi
sper să nu crăp dacului până atunci și să pot construi castele de gheață așa cum îmi doresc
tare mă bucur că te-ai întors
îmi era dor de tine pe aici
dai culoare locului
agitatule doomist
salve
ne citim
0
DBmăi mihaiule, am stat ce am stat, am mai patrulat puțin printre literele astea
și
gata
m-am hotărât
scot
și podurile
și avanposturile
și cercurile
ahhhî
zici că-mi tai o mână, puțin din ficat și-o ureche
tare mi-e milă de versul ăla și tare mi-e dragă poezeaua asta
da\' ai dreptate
enervantule
las\' că poate îl pun mâine la loc
:D
și
gata
m-am hotărât
scot
și podurile
și avanposturile
și cercurile
ahhhî
zici că-mi tai o mână, puțin din ficat și-o ureche
tare mi-e milă de versul ăla și tare mi-e dragă poezeaua asta
da\' ai dreptate
enervantule
las\' că poate îl pun mâine la loc
:D
0
Gah, cum esti, mai dana
pai tu care ai totusi o experienta considerabila in poezie ar trebui sa te afectionezi mai putin de Text, sa fii mai rece si sa poti privi mai de sus totul. tin minte ca asta ni se intampla noua, studenti in anul 1 fiind, cand alexe andries ne schimba radical solutiile la proiecte - aproape ca ne venea sa plangem, ni se paruse ca facusem ceva genial si venea el sa ne strice totul
cum>?!?!/ de ce?!? nu schimb nimic!
iar el: lasa, lasa, ca nu e copilul tau. nu e ca si cand i-ai taia o mana copilului. e doar un proiect
deci lasa poemul asa ca e mai bine :P
pai tu care ai totusi o experienta considerabila in poezie ar trebui sa te afectionezi mai putin de Text, sa fii mai rece si sa poti privi mai de sus totul. tin minte ca asta ni se intampla noua, studenti in anul 1 fiind, cand alexe andries ne schimba radical solutiile la proiecte - aproape ca ne venea sa plangem, ni se paruse ca facusem ceva genial si venea el sa ne strice totul
cum>?!?!/ de ce?!? nu schimb nimic!
iar el: lasa, lasa, ca nu e copilul tau. nu e ca si cand i-ai taia o mana copilului. e doar un proiect
deci lasa poemul asa ca e mai bine :P
0
DBei, mihai,
ăsta-i pontu\' meu în poezie, să te legi de text, să fie al tău, să nu îl privești never ca pe un corp străin, să fii una cu el și să respiri odată cu el
că doar nu suntem roboți grafomani
deși eu pot să fiu și așa dacă mi se aprind beculețele(am scris odată chiar 10 poezele într-o zi la pariu, păcat că le-am aruncat pe majoritatea...)
versul ăla încărca, era prea mult, mirosisem eu ceva cu nasul meu de copoi ardelenesc încă de când m-am ascultat citindu-l dar mi-am zic că na, asta e)
oricum e un text peste care am să tot revin, eu așa fac, las timpul să treacă și apoi revin cu foarfecele
salve
ăsta-i pontu\' meu în poezie, să te legi de text, să fie al tău, să nu îl privești never ca pe un corp străin, să fii una cu el și să respiri odată cu el
că doar nu suntem roboți grafomani
deși eu pot să fiu și așa dacă mi se aprind beculețele(am scris odată chiar 10 poezele într-o zi la pariu, păcat că le-am aruncat pe majoritatea...)
versul ăla încărca, era prea mult, mirosisem eu ceva cu nasul meu de copoi ardelenesc încă de când m-am ascultat citindu-l dar mi-am zic că na, asta e)
oricum e un text peste care am să tot revin, eu așa fac, las timpul să treacă și apoi revin cu foarfecele
salve
0
mi-a placut mult \"luna desenată pe sticla ferestrei închise\" & poate ca as evita \"podurile iluziei\", \"avanposturile memoriei\", \"cercurile mici și agresive ale timpului\" dar asta e doar filmul meu & predilectia mea spre vizual mai degraba decat spre constructii metafizice, cerebrale etc.