Poezie
ieșirea din vis
din scrisorile zarazei pentru pafnutie(fragment din \"Cântecul samovarelor\")
2 min lectură·
Mediu
prin multe noroaie ne-a fost dat să mai trecem împreună măi pafnutie
ni s-au lipit mai apoi frunțile de zid și cum stăteam noi așa gata curățiți pentru moarte
așteptând vreun glonț rătăcit să ne pună capăt serilor ca din senin
deodată un cântec de rusalcă peste ape ne-a trezit din amorțeală
ai ai ai cum se mai revărsa glasul ei peste întinsele câmpuri de gheață
rupea lacătele mâinile ieșeau din cătușe iarba fiarelor încolțea printre pietre și prin crăpăturile cerului
se despicau norii a ploaie de foc și pucioasă patima jucătorilor la ruleta rusească înfiora un secol de scrum de cenușă de fum
erau doar ochi în jurul nostru urechi niciodată doar ochi și-o apă roșie toți spuneau că e sângele nostru
înotau prin el până la țărm iar acolo nu era nimic de văzut nimic mă pafnutie
noi eram departe deja cu sângele nostru cu tot cu viața noastră lunatică și cu umbrele mateloților uciși în războaie imaginare
cu tot
și când ne-am apucat a urla ca bezmeticii spre lună ea s-a prefăcut în soare în lumină mă pafnutie
atunci au ieșit din subteranele nopții toate animalele urii ale disperării și groazei
ale închipuirii care ucide fără să-ți lase răgaz de-o țigară și-o dorință aruncată printre dinți la-ntâmplare
urlam să ni se deschidă porțile voiam să fim înăuntru să fim primiți în adăpostul de noapte
cu picioarele băteam în porțile alea cu pumnii înnegriți de pământ cu frunțile crestate de riduri
și nu era nimeni mă pafnutie nimeni acolo eram doar noi și visul ăla semănat într-un pământ sterp
într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate
printre samovare dând în clocot cuvinte
era doar un vis mă pafnutie așa să știi adăpostul de noapte n-a existat niciodată
aici suntem doar noi o zarază și pafnutie animalele nopții
cei care nu pot trăi la lumină decât încătușați în lanțuri de fum
simți și tu durerea n-o îndepărta de la tine te va duce într-o zi acolo în vis
la adăpost cât mai departe
.......................................................
ascultă acest text în lectura autoarei
ni s-au lipit mai apoi frunțile de zid și cum stăteam noi așa gata curățiți pentru moarte
așteptând vreun glonț rătăcit să ne pună capăt serilor ca din senin
deodată un cântec de rusalcă peste ape ne-a trezit din amorțeală
ai ai ai cum se mai revărsa glasul ei peste întinsele câmpuri de gheață
rupea lacătele mâinile ieșeau din cătușe iarba fiarelor încolțea printre pietre și prin crăpăturile cerului
se despicau norii a ploaie de foc și pucioasă patima jucătorilor la ruleta rusească înfiora un secol de scrum de cenușă de fum
erau doar ochi în jurul nostru urechi niciodată doar ochi și-o apă roșie toți spuneau că e sângele nostru
înotau prin el până la țărm iar acolo nu era nimic de văzut nimic mă pafnutie
noi eram departe deja cu sângele nostru cu tot cu viața noastră lunatică și cu umbrele mateloților uciși în războaie imaginare
cu tot
și când ne-am apucat a urla ca bezmeticii spre lună ea s-a prefăcut în soare în lumină mă pafnutie
atunci au ieșit din subteranele nopții toate animalele urii ale disperării și groazei
ale închipuirii care ucide fără să-ți lase răgaz de-o țigară și-o dorință aruncată printre dinți la-ntâmplare
urlam să ni se deschidă porțile voiam să fim înăuntru să fim primiți în adăpostul de noapte
cu picioarele băteam în porțile alea cu pumnii înnegriți de pământ cu frunțile crestate de riduri
și nu era nimeni mă pafnutie nimeni acolo eram doar noi și visul ăla semănat într-un pământ sterp
într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate
printre samovare dând în clocot cuvinte
era doar un vis mă pafnutie așa să știi adăpostul de noapte n-a existat niciodată
aici suntem doar noi o zarază și pafnutie animalele nopții
cei care nu pot trăi la lumină decât încătușați în lanțuri de fum
simți și tu durerea n-o îndepărta de la tine te va duce într-o zi acolo în vis
la adăpost cât mai departe
.......................................................
ascultă acest text în lectura autoarei
0105.484
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 347
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “ieșirea din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/13905537/iesirea-din-visComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPDistincție acordată
Dincolo de faptul că nu e tocmai forma pe care o prefer drept poezie, trebuie să recunosc, totuși că textul acesta emoționează, are o structură bine închegată, un mesaj deosebit, un patos reținut. De fapt, în literatura actuală, putem accepta prozopoemul fie ca poezie, fie ca proză. Aici narativitatea este oricum redusă ca proporții.
Într-un cuvânt, chiar dacă nu sunt prea inspirat pentru un comentariu pe măsură, în viziunea mea aici este una dintre poeziile reușite ale Danei Banu. Chiar dacă unii vor spune \"Ba nu!\", voi continua să spun \"Ba da!\"
Într-un cuvânt, chiar dacă nu sunt prea inspirat pentru un comentariu pe măsură, în viziunea mea aici este una dintre poeziile reușite ale Danei Banu. Chiar dacă unii vor spune \"Ba nu!\", voi continua să spun \"Ba da!\"
0
LMpur și simplu. Un text a cărui citire mi-a făcut o deosebită plăcere. Chiar l-am citit cu voce tare, pentru a mă auzi. Probleme tehnice nu-mi permit să ascult vocea autoarei, dar sînt total mulțumit de propria interpretare.
LIM.
LIM.
0
DBnimic mai mult
e un proiect la care lucrez de ceva timp, sper să mă ajute Dumnezeu să-l duc la bun sfârșit...dacă priviți cu atenție prin pagina mea o să observați câteva texte care fac parte din acest grupaj, scriu eu personal ca trenu\' dar totuși sunt un autor
deci creez și eu în felul meu lumi ciudate, autoficțiuni....
Iann,
suntem prieteni prea buni, faci parte din \"familia\" mea de peste ape iată de ce pot doar să îți las aici acest semn pe care sunt aproape sigură că îl vei înțelege:
![\"Photobucket\"](\"http://i97.photobucket.com/albums/l209/elian_02/orasulparasit.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://i97.photobucket.com/albums/l209/elian_02/nisipuri_edited.jpg\")
te asigur că am rămas același elian, legenda continuă....
George Pașa,
uneori scriu, uneori tac, alteori o dau în bară, până la urmă trăim aici într-o lume virtuală unde totul e posibil și fiecare semn contează, părerea mea, ești un comentator care apare foarte rar prin pagina mea, dacă textul te-a adus aproape pentru mine e un câștig
LIM,
chiar mi-aș fi dorit să te ascult în timp ce îmi citeai cu voce tare textul, îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care îmi citești și comentezi textele
acestea fiind spuse
vă salut
o seară bună
dana banu(elian)
e un proiect la care lucrez de ceva timp, sper să mă ajute Dumnezeu să-l duc la bun sfârșit...dacă priviți cu atenție prin pagina mea o să observați câteva texte care fac parte din acest grupaj, scriu eu personal ca trenu\' dar totuși sunt un autor
deci creez și eu în felul meu lumi ciudate, autoficțiuni....
Iann,
suntem prieteni prea buni, faci parte din \"familia\" mea de peste ape iată de ce pot doar să îți las aici acest semn pe care sunt aproape sigură că îl vei înțelege:
![\"Photobucket\"](\"http://s97.photobucket.com/albums/l209/elian_02/?action=view¤t=orasulparasit.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://s97.photobucket.com/albums/l209/elian_02/?action=view¤t=nisipuri_edited.jpg\")
te asigur că am rămas același elian, legenda continuă....
George Pașa,
uneori scriu, uneori tac, alteori o dau în bară, până la urmă trăim aici într-o lume virtuală unde totul e posibil și fiecare semn contează, părerea mea, ești un comentator care apare foarte rar prin pagina mea, dacă textul te-a adus aproape pentru mine e un câștig
LIM,
chiar mi-aș fi dorit să te ascult în timp ce îmi citeai cu voce tare textul, îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care îmi citești și comentezi textele
acestea fiind spuse
vă salut
o seară bună
dana banu(elian)
0
MVuite ce fac eu aici: \"într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate
printre samovare dând în clocot cuvinte\" as fi vrut sa iau doar \"dând în clocot cuvinte\", dar mesajul nu ar mai fi fost acelasi. imi place ce e pe la tine prin oras, dar nu atat de mult, pentru ca nu lasi sa infloreasca si pui peste cuvinte. pentru ce se vede, da, este frumos, dar pentru ce nu se vede, eu nu ti-as da steluta inca. mai dezveleste-te, Elianule!
printre samovare dând în clocot cuvinte\" as fi vrut sa iau doar \"dând în clocot cuvinte\", dar mesajul nu ar mai fi fost acelasi. imi place ce e pe la tine prin oras, dar nu atat de mult, pentru ca nu lasi sa infloreasca si pui peste cuvinte. pentru ce se vede, da, este frumos, dar pentru ce nu se vede, eu nu ti-as da steluta inca. mai dezveleste-te, Elianule!
0
C-linu catalinu tot intreabă in stânga, întreabă și în dreapta...unde este dana? unde este danutzu banutzu?...Și-n tristetzile lui de-o doară, aflu așa dară că ea este ok și mai departe...scrie în carte!(Orașul părăsit). Nu-ș de ce, dar mă simt, aruncat laolaltă cu Pafnutie și cu zaraza, în clocot! că este iadul pe pământ sau iarba uscată în focul Gheenei, nu-mi pasă. Mai mult dară îmi pasă de pașii Danei când șovăielnici când de balet, și nu mă mai miră nimic. Dana Banu nu va muri nicioadată! Iar dacă se va întâmpla uneori adeseori sa dispară fizic, ea nu va muri în patul ei, ci pe pat de flori, \"într-o tzara care nu a existat niciodată\"...și despre care nu se știe nimic. Iar aceea, moarte nu se numește, ci respiratzie de pământ.
Te sarutește Catalin
Te sarutește Catalin
0
SDStiai ca stelele nu apun niciodata? Numai noi apunem, cei de pe planete.
0
remarcabil text si totusi atata tacere:
\" fără să-ți lase răgaz de-o țigară și-o dorință aruncată printre dinți la-ntâmplare
urlam să ni se deschidă porțile voiam să fim înăuntru să fim primiți în adăpostul de noapte
cu picioarele băteam în porțile alea cu pumnii înnegriți de pământ cu frunțile crestate de riduri
și nu era nimeni mă pafnutie nimeni acolo eram doar noi și visul ăla semănat într-un pământ sterp
într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate \"
acelasi Yann, de pe scara din mijlocul plajei...