Poezie
secvențe
1 min lectură·
Mediu
1.spre seară a coborât printre oameni
ei visau într-o limbă ciudată
totul era bine și simplu
nu își amintea nimic
apoi noaptea-o pată neagră deasupra orașului
2.liniștea femeilor toamna
și noi am trecut pe acolo
am descoperit-o am spus nu
și am plecat mai departe
3.prea multă lumină
zgomotele o acoperă
terase primitoare zâmbetul meu indiferent
undeva ni se construiește o biografie
vom intra în ea cu blândețe
nu se știe unde ne-ar putea duce
4. cum stai așa cu privirea agățată de umărul meu
pari una dintre acele statui imaginare de fum
ceva putred ceva amar ceva fără capăt de trist
dulcea insomnie a oamenilor care nu mai cred în cuvinte
...subteranele nopților noastre tavernele care povestesc despre războaie purtate în vis
/cum naiba se întâmplă toate lucrurile acestea fără ca eu să fiu prezentă?/
nu e vorba aici despre luminiscență aici e vorba despre noapte despre poduri despre soarele care acoperă luna
și nu
doar vântul prin perdelele galbene
o scară din lemn care duce spre podul casei
o tresărire particule de praf în lumină ceva rămas din copilărie
atât
043484
0
SP