poezii-din-tara-lui-elian
Coordonator
20 texte
Dana Banu
privești cu aceeași uimire spre aromele primăverilor stinse de mult așezi umbră la grinda casei lângă busuiocul uscat lumina deschide ferestre în ziduri urcate de iederă la răspântii albe se nasc...
treceau prin lumi nepământene într-o seară de aprilie stins înmănușate doamne cu părul coborând în inele conversații anoste preludii finețuri cu glanț naivitatea murind într-un colț de...
poate mâine serile nu îți vor mai spune povești despre mine câinele casei va rămâne singur drumurile ni le vom închide în cutii ieftine de carton lângă trei nasturi și un capăt de ață poate mâine...
pe Corso trec vânzători de vârste cuminți nu cumpăr nimic călătoresc prin mine la pas sunt un nabab al zilelor inutile am acasă 1000 de pietre și niciun vers născut din senin am pletele încă în...
am luat cu mine cândva din nebăgare de seamă umbra ta stă acum în sertar plină de praf nici nu știu ce aș mai putea face cu ea prietenii îmi spun că nu e de bine ce vină am eu că nu mă poți...
primăverile trec grațios dacă doar ni le închipuim perdea colorată după-amiaza aceasta fluturi și păpădii teniși albi norii de pe chipul tău de ieri sunt parcă astăzi oarecum străvezii îți...
astăzi nu sunt acasă pentru nimeni mi-e din ce în ce în ce mai greu să rostesc prea multe cuvinte în fond spunem doar da spunem doar nu spunem dana banu tragem linie adunăm cam atât nu...
o noapte întreagă am numărat arborii albind primăvăratic pe marginea drumului ce ducea pieziș către tine dimineața am găsit la ușa casei mele de acum un soare mic stingher și al nimănui iarba...
cu siguranță voi muri într-o zi cu soare când plouă parcă e mai greu să te împaci cu formele incerte surâsul meu se prelinge pe sticla ferestrei închise să poți supraviețui propriilor...
tocmai te-am condamnat la încă o moarte pentru că nu erai aici lângă mine să îmi spui te iubesc în fiecare zi frumoaso ce treci prin zâmbetul lumii cu o ciocolată pentru prietenii tăi în buzunarul...
nu lăsa lumina să intre în camera aceasta închide ușa când pleci e frig și februarie trece poate martie îți va aduce vești despre noi drumul e alb înainte trec prin bucurești metrouri troleibuze...
prietene îți povesteam despre pantofii aceia roșii pe care îi priveam atentă acum vreo 30 de ani în vitrina magazinului de lux din Orașul cu prea mulți oameni îmi lipeam cu gravitate nasul de...
la fiecare fereastră o hidră zâmbind plouă cu ghiocei și violete peste orașul muribund plictisul pândește din crăpătura unor zile pustii dacă privești prin frunza aceasta de oleandru spre...
că oamenii aceștia trec și nu înțeleg nimic din strigătul meu nu e îndeajuns nu voi aduna astfel cuvinte mărunte pentru un bilet de tren care să mă ducă spre tine nu îți voi putea spune bună...
atunci liniștea a coborât peste casele noastre am deschis fereastra nicio lumină în orașul acesta am văzut oameni ascunși într-o imensă tristețe am plâns pentru ei nu ne-au auzit și nu ne-au...
voi învăța și eu în cele din urmă să plec atunci liniștea va avea culoarea absenței mele boala nostalgia sau moartea sunt clișee cel puțin așa am învățat din poeziile scrise de urmașii lui...
dacă privești cu atenție în ochii lui ai să mă vezi întotdeauna pe mine între noi sunt ape munți și oameni de fum ferestrele caselor noastre sunt închise porțile încuiate cu lacăte...
la zidul plângerii am pus o piatră rotunjită de ape îndelung trecătoare din piatra aceea spre primăvară a încolțit luna rotundă a distanțelor noastre am lăsat în urmă bărbați zvelți cu tâmple...
și s-a făcut liniște am ieșit din semne cu umilință împovărați de atâtea seri în care am stat la masă cu neputințele noastre porțile s-au închis primăvara aceasta vor înflori iar gări mici și...
nu știu cine aprinde acum luminile orașului doar trec uneori pe străzi cu umerii aduși înainte sunt ca și voi pacientul unui veac muribund port asupra mea toată rănile sângerânde înscrise în...
