pantofii mei roșii de lac

\"pantofi de lac străluceau\"(mai ales daca sunt noi, deci redundant)
\"nu știu de ce alerg uneori desculță peste vremuri fără contur
poate și pentru că victoriile ne iau întotdeauna
prin surprindere
desculți trecem prin ușa întredeschisă a neputințelor noastre\" stufoasa exprimare, cliseistica nitel, in plus nu se asezoneaza curestul poemului care e cam trist. victoriile de care vorbesti nu se vad in nostalgia pantofirilor

am scăpat cu bine, de data asta, de privirea ta ce arde totul în jur, am eu noroc pe siteul acesta se pare:))

un comm echilibrat, îți mulțumesc(era să spun mulțam:))că nu mi-ai dat niscaiva bocanci(meritați) în cap

PS: fie vorba între noi eu scriu și postez repede, apoi revin cu zeci de modificări, voi citi cu ochelarii pe nas ce mi-ai lăsat aici semn și dacă va fi cazul voi tăia în text pe ici pe colo

despre victorii, poate mâine, astăzi doar pantofiori nostalgici, ce să fac, nu pot să fiu genială tot timpul:))

poezeaua asta îmi place deocamdată

chiar arat asa parac a scoate flacari pe nari si coji de seminte pe gura???

flăcări pe nas da, semințe pe gură nu

PS: să nu am io dreptate pe lumea asta never de nu au să ne bage în offtopic:)))

suntem de offtopic. eu cu ferentaristii mei si tu cu dragonii din harry potter

decât ferentarist mai bine harry potter cu pantofi și dragoni roșii, mă gândesc nu dau cu parul:)

citește paranteza din texul meu, merită

\"n-au intrat in cusca anii
deci o sa ti-i iau la anu\"
ii raspunde domnul Banu
care nu vrea sa dea banii.

faptul că domnul Banu(Banu este numele meu după tată) îmi răspunde în catrenul tău e demn de privit cu atenție, nu că aș înțelege ceva de aici...

nea genu, te știu un aprig epigramist iată de ce chiar nu vreau să intru în contraziceri comentatoricești cu tine:))

PS: mai bine îmi ofereai niște pantofi roșii, cu siguranță eram mai receptivă

îți mulțumesc

\"nea genu, te știu un aprig epigramist \"
(Dana Banu)

cand eu intr-o epigrama
pun la rautate cep
Dana nu ma baga-n seama
pe motiv ca nu intep.

p.s.
Dana, iti doresc cei mai frumosi pantofoiri din lume care sunt pantofiorii fericirii.

Apar de prea multe ori \"pantofii roșii\" și există destul balast, mai ales în prima strofă. Cu toate astea poezia mi-a plăcut, poate pentru faptul că mi-a trezit amintiri. Mi-am amintit și de un cîntec, \"Eșarfă în dar\".

dana, pantofii rosii reprezinta un anume tip de feminitate, pe care eu o numesc in soapta femeia/mac. debordanta, plina de idei, indrazneata, provocatoare, o femeie careia nu/i e rusine de atuurile sale fizice, e un mic torador cu esarfa la picior.
putini barbati sunt atenti la acest detaliu.
ideea e exceleta numai ca, dupa un timp, ai sa cauti noi funde, tot rosii, pentru poem. esti prea bucuroasa ca/i ai in cutie sa ,,operezi\'\' asupra textului. i/as proba si eu dar port un numar de chinezoaica la pantof...

nea genu, revenirea ta mă luminează și înseninează:)

Liviu, dacă știam că treci pe aici mai munceam puțin la poezia acesta de jucărie, timpul nu e pierdut însă...onorantă pentru mine comparația acestor cuvinte cu poezia lui Victor Cârcu dacă textul ți-a adus aminte de un cântec compus de Baniciu chiar că mă dau peste cap de 3 ori și mă bucur,

katya, e o poezie ce pornește de la un fapt real, despre femeia-mac nu știu ce să spun, mă duc să mă uit mai bine la mine iar despre bărbați întotdeauna numai de bine(uite c-am ajuns să vorbesc în rime:))

vă mulțumesc

nu trebuie decat sa mai deschid pagina danei banu, unde chiar si amarul are un iz dulceag, de unde invat ca resemnarea e un act de curaj, unde gasesc o femeie fara varsta care ar putea la fel de bine sa aiba 80 de ani sau 17, unde motivul pantofilor apare frecvent si pot fi purtati de nimfete, de femei frumoase cu tocuri strivind inimi...unde dana chiar daca e suparat, nu e si rea...
toate aceste dane surprinzator de frumoase ma fac sa sper ca voi fi si eu curoajoasa
cu drag,

Speranța, chiar îmi place de mine citind ce ai scris în comentariul tău de aici, îți mulțumesc

Cosminule, Liviu, am tăiat tot ce se putea tăia din textul acesta, acum nu știu dacă e bine sau rău dar nu mai dau un pas înapoi, de mai e ceva balast acolo îl las că m-am plictisit de poezeaua aiasta deja, mă duc să scriu alta:))

Dana, ce zici tu de chestia cu sobolanul lui Puscasu de pe \"Sex cu femei\"? A, da, sunt Stefan Doru Dancus, cel ce scrie cu Suciu romanul.
Eu m-am amuzat teribil, mai ales ca am fost plecat (fara internet) si am ajuns la finalul scandalului.

2. Poemul tau e incredibil. Ai editat vreo carte? Poti sa-mi trimiti, daca da? Achit ramburs plicul.
Sa ai pace,
Dancus

am lăsat la textul lui Adrian un semn(chiar 2:)), ce să mai spun despre domnul acela comentator, nu spun nimic că nu e fain să înjuri:))

oareșce cărți am scris și eu la viața mea, vreo 3, dar le-am dat deja prietenilor pe toate, oricum ultima a apărut prin 2000, celelalte prin 1986 și 1991

pregătesc un volum nou, sper să reușesc să îl termin cel târziu până în vară, te trec pe lista prietenilor și nu voi uita să ți-l trimit

servus și mulțumesc pentru apreciere

fii atent, Ștefane, vezi că există pe agonia o Librărie virtuală, găsești acolo cărțile multor poeți de aici, merită să dai o raită prin ea

încă o dată servus:)

Dana am tooot incercat sa poestez comentarii... insa nu am reusit... mesajele s-au pierdut... ei!
Toate textele care le-am sters vor apare intr-o antologie a scriitorilor din Bistrita... desigur ca am trimis doar texte
care au fost apreciate de cititori( poeti)...mi-a fost usor sa decid... sa aleg... asa ca iti multumesc raspicat...

PS scuza-mi indispozitia de a comenta... poezia ta imi place
de bunaseama!

prietene, te felicit, tare mă bucur, abia aștept să așez pe raftul meu cu cărțile prietenilor și antologia de la Bistrița, e o veste foarte bună

normal că îți place poezia mea, atâta îți trebuia să spui altceva:))

să ne citim cu bine,

servus

Dana draga, dupa un lung sir de comentarii, iti las si eu unul, mai la urma. Asta mai ales pentru ca mi-ai amintit cu poemul tau de o pereche de pantofi rosii de lac, cu bareta, pe care i-am visat foarte mult in copilarie, dar nu i-am avut niciodata. I-am spus eu mamei cum sa fie, dar a tot cautat in magazine si nu a gasit acei pantofi!

Mi-am lipit nasul de vitrina poemului tau si mi-a placut.
(Chiar daca mai poti scoate cateva franturi pe, ici pe colo, lungimea ii scade din forta). Si stii ceva? O sa mergem impreuna, daca vrei, sa ne cumparam pantofi rosii...

nu mai tai nimic că nu mai am stare, am cărat la balast vreo 10 roabe din textul ăsta, mai bine mă duc pe șantier și mă fac mândru constructor:)

io vreau pantofi roșii în dar nu să îi cumpăr singură(parcă văd, mâine toți prietenii mei au să îmi cumpere câte o pereche de pantofi roșii, nu că nu mi-ar place ideea:))

acum serios vorbind, îți mulțumesc de semn

LUMINA PAȘILOR
Ni s-or plimba o viață-ntreagă,
privirile în noi… și ce-om afla,
le-om spune altora să înțeleagă
lumina pașilor pe unde vor călca…
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi

Mie chiar îmi place!

Nu știu dacă se poate numi chiar poezie, sau mai degrabă o proză în versuri, dar foarte rar se întâmplă să intri în pielea protagonistului (sau a protagonistei) ... - mi-a dat acea stare de melancolie pe care probabil și Dana a avut-o, sau a vrut să o creeze, un scop care este în general mai greu de atins, sau un ideal al fiecărui scriitor.

Deși nu mă pot pune in \"pantofii\" (de lac dacă asta e moda) unui cititor de gen masculin (căruia problemele femeiești i s-ar putea părea redundante sau plictisitoare), mi-a picat foarte frumos.

Felicitări pentru gând, și mulțumiri pentru sentiment.

Bea3x.

Marcel Cepoi, Beatrice, vă mulțumesc pentru lectură și însemnări

\"(nu știu de ce alerg uneori desculță peste vremuri fără contur poate și pentru că victoriile ne iau întotdeauna
prin surprindere
desculți trecem prin ușa întredeschisă...)\"

eu nu comentez nostalgiile, danule,
cum nici tu nu dai cu banu (yaru)
sa vezi incotro te-ar duce intamplarea

este chiar un poem de calda nostalgie, care se intalneste cu zmeul meu de hartie pe care nu l-am avut niciodata. si tocmai, mirarea asta ca nu l-am avut niciodata ma face mai bogat cu Tarmul Inalt pe care inalt acum zilnic cate un zmeu si pe care-l vad, a doua zi, dimineata, din fereastra atelierului meu de pe Stardela Vantului...

\"...prietene îți povesteam
despre pantofii aceia roșii ....
îmi lipeam cu gravitate nasul de fereastra casei mele de atunci mă gândeam la ei
ca la un dar de preț pe care îl voi primi în curând...\"

pe pervazul fereastrei cu muscate si ploi, e o cutie...
\"... prietene, iti povesteam...\" incepeai tu... cu drag, Iann (evident, mi-a placut... poezia asta se canta deja)

gata, m-am hotarât, îți cumpăr un zmeu de hărtie:)


mulțumesc, Iann, că ai trecut pe aici

cu prietenie intactă și evidentă,