Marcel Cepoi

Opincându-și opincile opincate, Pe apucate, ne-nodate, De șoareci mâncate, Cu desăgi preumblate,… Colacul cu nuca, Fuiorul cu furca, Moșul cu măciuca; Câinii zbârliți, În ger,

Papucându-și papucii papucați, Apucându-și apucii apucați,… Nmirosindu-și mărul mâncat, Cu dinții stricați, Apucând apucatul apucat, Ne-notând niciodată Peștele sărat, Se mănâncă în

Bate-n ușă cu călcâiul hăul către seară… Un agud la geam umbrește, Iar din cuiul din perete lampa se ițește. Câinele pribeag scheaună pe-afară…

Să nu te duci în vale, la vecini. Că n-au nici de-ale gurii câte-odată. În loc de gard, la curte câțiva spini. Au cinci băieți și-o zgâtie de fată. Copil cum ești, tu le vei cere din

Ca în filmele vechi, Perechi neperechi, Pălării și joben, Cu trăsuri și cu tren, Trotuarul îngust, Totul pare injust, Se aruncă cu apă, Și cu coajă de ceapă, Plouă bulbuci, Cu cântări în

Salcâmul nu înțeapă limba cântărețului din frunză… Atâta răbdare, atâta nemișcare, pentru atâtea înfrunziri… Doar câte o creangă odihnită în spuză, mai pleacă după cântul șperlei, ecou al

Această zi, vă este dedicată domniilor voastre domnițelor de aici, acolo și-n fiecare loc... Noi bărbații, vă iubim mult, dar să nu vă întristați prea tare atunci când nu reușim să vă arătăm pe

Când din val de vreme, piatra nu mai plânge și e udă zarea de atât senin, caut fundul bărcii fără de lopeți, Și-n căușul mâinii strâng cu-nfrigurare amintirea dulce a unei dimineți.

La stânga stau inimi cu grămada. Cu dreapta-i prezența semnată. Sub tălpi ni se frânge zăpada. Se aud pașii cadențați de armată. Șotronul pe străzi acum nu se joacă, Doar leapșa printre mașini

Sub cămașă sânii serii, saltă în bătăi de vânt. Rușinați, se scutur merii, dând cu merele-n pământ.

Crengi din bradul de Crăciun Stau ascunse sub zăpadă. Clipele de Moș – Ajun Se ajută să nu cadă. Foc din cetina aprinsă Încălzește fulgi de nea. Lampa-n casă nu e stinsă, Să o vadă

„Băiete, o căldare” Și-om spune cuvinte… E-atâta mirare, Îmbrăcată-n veșminte. Adesea rătăciri… Oameni și mese, cu năluciri… De cine le pese? Felinarul bostan Își pâlpâie ochii, Iar

Primăvară Pe drumul ce duce-n spate zori de zi și miez de noapte, Gânduri nerostite încă, doar din teama de privire… Bucălați copii, prin țărână, merg cu carul fără roate. Doi cocoși focoși,

Genunchiul Copil făfă fașă, cu genunchiul julit. Omul de paie, cu brațul scriântit.

Zări Pe crengi, cu soare spre zenit, mai crește umbra-n așteptări. Cu drum de viață colbuit și cu răspuns spre întrebări.

Floare-albastră Nu mai smulge floare-albastră, e cu cerul soră bună. Doi ochi, singuri, plimbă zarea, când afară e furtună. Creasta de cocoș de munte nu e albă ca zăpada. Nici un leu nu-i

Stai,umbră! Hei! Dă-i drumul măi omule! La strigăt de lună nu urlă câinii. Hei! Dă-i drumul măi omule! Fructului tău îi lipsesc spinii. Stai, umbră, culoarea ta judecată de soare… Năframa de

Dintre unghii de țărani Noaptea își începe treaba. Roți de tren în scârțâit… Melcu-și poartă-n casă graba timpului de mult sosit. Caut „punguța cu doi bani”… Spulberată-n vânt țărâna dintre

CREION Creionul rupt sau ros de dinți, Cu vârful bont, de-abia lăsând, O urmă-n scrisul la părinți… Și hrană pentru cel flămând.

Dor Cu buturugă ori cu băț, moșneag cu-nvăț și cu dezvăț… și barbă aspră de fuior, cu dor de-al recelui izvor.