Ca în filmele vechi,

Marcel, ai o melodie a cuvantului care depaseste ratiunea, o desfacere, o curgere a sunetului care mie imi place, mai mult, imi face bine, imi da putere. Mi se pare ca mai nou ne-am cam pierdut urechea muzicala, altfel am aprecia de la prima \"auzire\" poezia ta. Oare chiar numai eu sa imi inchipui asta? O atmosfera usor onirica in acest poem, potrivita pentru adormirea, leganarea blanda a prea marilor si falselor noastre pretentii, pentru dobandirea acelei inimi de copil de unde \"sa inceapa cu inceputurile\". Poezia este de altfel intretesata de simboluri si poate multumi nu numai o ureche muzicala, ci si un cuget inclinat spre filozofie. Mai vin. Iti multumesc pentru ce oferi.

Revin cu o mica erata la comentariul meu: nu intretesata , ci intretesuta ...
Ma gandesc la virgula dupa titlul poeziei tale, daca era intentionata sau nu. Iarta-mi purecarea...dupa \"gari cu flasnete\" poate ca ar fi o idee buna sa pui tot virgula in loc de punct sau poate sa renunti la toate virgulele ...desi in citirea versurilor ele exista intr-adevar ca o pauza ritmica. Asa ca totul e justificat:)

Pasul tău prin al meu vers,
punctul apăsat a șters...
Virgulei îi este sete
Într-o \"gară cu flașnete\"...

Mulțumesc mult pentru trecere!
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi