OPINCÂND OPINCILE
Opincându-și opincile opincate, Pe apucate, ne-nodate, De șoareci mâncate, Cu desăgi preumblate,… Colacul cu nuca, Fuiorul cu furca, Moșul cu măciuca; Câinii zbârliți, În ger,
PAPUCÂND PAPUCII
Papucându-și papucii papucați, Apucându-și apucii apucați,… Nmirosindu-și mărul mâncat, Cu dinții stricați, Apucând apucatul apucat, Ne-notând niciodată Peștele sărat, Se mănâncă în
SPRE SEARÃ
Bate-n ușă cu călcâiul hăul către seară… Un agud la geam umbrește, Iar din cuiul din perete lampa se ițește. Câinele pribeag scheaună pe-afară…
MUSAFIR NEPOFTIT
Să nu te duci în vale, la vecini. Că n-au nici de-ale gurii câte-odată. În loc de gard, la curte câțiva spini. Au cinci băieți și-o zgâtie de fată. Copil cum ești, tu le vei cere din
Cântec
Rana dealului în coastă E udată-adânc de ploi. Cioc de pasăre măiastră, Adu cântecu-napoi! Prins în albia-i pârâul Se strecoară în adâncuri. Macul înroșește grâul. Timpul naște alte
Ca în filmele vechi,
Ca în filmele vechi, Perechi neperechi, Pălării și joben, Cu trăsuri și cu tren, Trotuarul îngust, Totul pare injust, Se aruncă cu apă, Și cu coajă de ceapă, Plouă bulbuci, Cu cântări în
Întreabă ploaia
Prin geamul spart, întreabă ploaia… Cum poate omul să se-nchidă-n el, Cum poate ține-n piept văpaia Fără să ardă într-un fel?…
Poetul
Ridicat în vârf de mers, colțul vorbei când să dea, s-a împiedicat de-un vers ce l-a scris cum îl simțea.
Salcâmul
Salcâmul nu înțeapă limba cântărețului din frunză… Atâta răbdare, atâta nemișcare, pentru atâtea înfrunziri… Doar câte o creangă odihnită în spuză, mai pleacă după cântul șperlei, ecou al
Caut
Când din val de vreme, piatra nu mai plânge și e udă zarea de atât senin, caut fundul bărcii fără de lopeți, Și-n căușul mâinii strâng cu-nfrigurare amintirea dulce a unei dimineți.
Clipei mărunte
La stânga stau inimi cu grămada. Cu dreapta-i prezența semnată. Sub tălpi ni se frânge zăpada. Se aud pașii cadențați de armată. Șotronul pe străzi acum nu se joacă, Doar leapșa printre mașini
Toamna
Sub cămașă sânii serii, saltă în bătăi de vânt. Rușinați, se scutur merii, dând cu merele-n pământ.
De Craciun
Crengi din bradul de Crăciun Stau ascunse sub zăpadă. Clipele de Moș – Ajun Se ajută să nu cadă. Foc din cetina aprinsă Încălzește fulgi de nea. Lampa-n casă nu e stinsă, Să o vadă
Filozofie de cafenea
„Băiete, o căldare” Și-om spune cuvinte… E-atâta mirare, Îmbrăcată-n veșminte. Adesea rătăciri… Oameni și mese, cu năluciri… De cine le pese? Felinarul bostan Își pâlpâie ochii, Iar
Primăvară
Primăvară Pe drumul ce duce-n spate zori de zi și miez de noapte, Gânduri nerostite încă, doar din teama de privire… Bucălați copii, prin țărână, merg cu carul fără roate. Doi cocoși focoși,
Călcâiul țărânei
Călcâiul țărânei Pe călcâiul țărâniei s-au crăpat zorile. Ele nu gem, au doar rouă, spre cântatul cocoșilor.
Genunchiul
Genunchiul Copil făfă fașă, cu genunchiul julit. Omul de paie, cu brațul scriântit.
Zări
Zări Pe crengi, cu soare spre zenit, mai crește umbra-n așteptări. Cu drum de viață colbuit și cu răspuns spre întrebări.
Floare-albastră
Floare-albastră Nu mai smulge floare-albastră, e cu cerul soră bună. Doi ochi, singuri, plimbă zarea, când afară e furtună. Creasta de cocoș de munte nu e albă ca zăpada. Nici un leu nu-i
Stai, umbră!
Stai,umbră! Hei! Dă-i drumul măi omule! La strigăt de lună nu urlă câinii. Hei! Dă-i drumul măi omule! Fructului tău îi lipsesc spinii. Stai, umbră, culoarea ta judecată de soare… Năframa de
Dintre unghii de țărani
Dintre unghii de țărani Noaptea își începe treaba. Roți de tren în scârțâit… Melcu-și poartă-n casă graba timpului de mult sosit. Caut „punguța cu doi bani”… Spulberată-n vânt țărâna dintre
CREION
CREION Creionul rupt sau ros de dinți, Cu vârful bont, de-abia lăsând, O urmă-n scrisul la părinți… Și hrană pentru cel flămând.
Dor
Dor Cu buturugă ori cu băț, moșneag cu-nvăț și cu dezvăț… și barbă aspră de fuior, cu dor de-al recelui izvor.
Un măr
UN MÃR Un măr, de pe o creangă de-ar cădea și prima fată ce va trece-l va mușca, gustul seminței de pe limba fetei va durea, și-o altă sămânță de dorul de pământ se va usca. Mlădiță,
He....Hei....
HE…HEI… Lucrul făcut așteaptă repaus. Semne pe sens, marcate în haos… Mărimile scurte nu încap printre clipe. Un hohot de râs vrea să plângă, să țipe… Tot peste tot nu înseamnă mai
În târg
ÎN TÂRG Hai în târg să vindem rouă. De pe ea luăm sudoare pentru palmele crăpate. Iar când afară plouă ne scăldăm pe săturate; Când perdeaua-și trage ziua, să se schimbe pentru noapte și pe
STRÃIN
STRÃIN Smulge-mi trei scânduri, din gardul vecin. O curte-am să fac pe o stradă. Când poposește la noi un străin, o curte stingheră să vadă. Și casa, trei țigle furate de vânt. Și oful
Rătăcind
RÃTÃCIND Aștept umbra să m-ajungă, neglumind, mă tot urmează. Îmi trag poala pe genunchi, nepunându-mă cu vântul. Iar din pântecele zilei n-oi putea să-mi fac o tobă. Bâjbâind printre
Spuse
SPUSE Intră ciutura-n fântână și-i tot timpul însetată. Plânge salcia pletoasă, că-i bătrână și-i tot fată. Trag și florile la sorți, în ce casă vor intra. Scârțâitul de la porți pare
Trec
TREC Trec, și drumul stă pe gânduri. Goana dintr-un cal legat… Doi copaci și-adună scânduri pentru podul desfundat. Oamenii, de după uși, își ascut hârlețele. Nu vor să rămână puși cum sunt
Om
OM Ochi de copil, mărginind o grădină. Cal fără șea, peste drum desfundat. Om rătăcind În ziua senină. Timp, fără timp limitat.
Șotronul
ȘOTRONUL Șotronul pașilor cuminți, În colbul drumului din sat… Cuvinte-n ochi cu rugăminți, se-aud în gând nepronunțat; joc născocit s-aducă râs,… mirări, dar totu-i stăpânit, c-apoi să cadă
Rugă
Rugă la capul patului genunchii ți se-ntâlnesc e ruga fierbinte când gerul îți îngheață clampa în afara ușii șoaptele de dincoace de ea se ivesc printre flori la fereastră prispa e întotdeauna a
Dănțuind în colbul zării
DÃNÞUIND ÎN COLBUL ZÃRII De pământ se rușinează omul, când îl răscolește… Tălpi desculțe-n arătură, nestrivind sămânța coaptă. Aplecat, într-un genunchi, mângâios cu el se-arată. Necuprinsul
Rătăcind
RÃTÃCIND Aștept umbra să m-ajungă, neglumind, mă tot urmează. Îmi trag poala pe genunchi, nepunându-mă cu vântul. Iar din pântecele zilei n-oi putea să-mi fac o tobă. Bâjbâind printre
Lipește-ți obrajii de geamul gutuii
lipește-ți obrajii de geamul gutuii când iarna-i în toi și se apropie plug fără boi că hăhăiesc pe ulițe copiii câinii nu le poartă pică mirosul colacului înfrigurat încălzindu-se
Când
CÂND Când nu mai mușcă piatra, genunchiul de copil… Și-i adormită-n vreme… visând la scoica mării… Când tălpi bătătorite o-afundă în colb, umil, pe chipu-i împietrit, e semnul întrebării.
Călătorul
CÃLÃTORUL Ochi aruncați trecător, peste garduri. Începutele flori rămase prin gări. Și marea, femeie plină de falduri. Călătorul ce vine, sătul de plecări. Și bobul de grâu, încolțit în
Trecere
TRECERE Iarba m-ajunge și pietrele-aud. Vaca mă muge, țăranii asud. Trec rânduri de garduri, pe drum desfundat. Lemnele ard, Răspuns prescurtat.
Mereu intrebarilor
MEREU ÎNTREBÃRILOR Ca un cal ce nechează și parcă e liber rătăcit… Undeva, pe drumuri cute-ale frunților, Atât de multe, ca mai în toate zilele. Numai și numai lacrima, cu prelins îndrăzneț, Pe
