Dintre unghii de țărani

Rog cu respect un Editor să scoată de la Atelier, poezia \"Dintre Unghii de Țărani\" de Marcel Cepoi, sau să explice măcar lui și posterității motivul pentru care încă mai este aici/acolo.

Dacă marea problemă au fost majusculele din titlu, problema a fost rezolvată.

Cu mulțumiri în numele unui Om-poet care habar nu are (încă) de acest \"comentariu\",

Rămân cu respect și amar în suflet,

Romulus Câmpan

Mă iartă c-am îndrăznit fără să-ntreb.

Sunt însă lucruri pentru care nu știu când să cer sau nu, voie.

Îmi place MULT această atât de dragă poezie.

Am obosit, mă duc.

Dar revin, sigur.

Multumesc mult, stimate domnule Romulus Campan!
Nu ma mai deranja gazduierea modestelor mele poezii in casuta-atelier, atata timp cat -ma simt deosebit de incantat si onorat de aceasta-, erau citite. M-am gandit ca daca un singur iubitor de vers, isi apleaca privirea asupra unei poezioare, nu exist chiar in van...

Nu e nimeni pe lumea asta care să fi existat vreodată în van.
Dincolo de lumea asta de colb există SENSUL care dă sens.

Vă citesc cu mare drag, îmi plac mult poeziile de genul celei de mai sus, simțite și gândite atât de adânc, însă spuse atât de sfios.

Vă rămân cititor devotat.

Deși am spus-o, am sperat că m-am înșelat și nu sunt în van.
Aceasta lume ne-a fost dăruită de Bunul Dumnezeu,... un dar deosebit de unic și de prețios. Ii mulțumesc Domnului Dumnezeului nostru de existența semenilor din jurul meu și a mea. Eu am primit un talant, pe care doresc din tot sufletul să nu-l îngrop,... măcar să-l dublez aș dori. La aceasta lucrez eu, cu moestele dar sincerele mele priceperi. Nu ne-am născut pentru noi înșine, suntem din start ai celorlalți și asta este un lucru deosebit de bun pentru mințile și sufletele noastre!
Al domniei voastre cititor și prieten de suflet,
Marcel Cepoi