Coordonator
20 texte
Adela Setti
Și dacă nimic nu s-a petrecut așa cum mi-ai spus? Dacă de fapt tu ești cel ce mă scrie? Zi de zi, hotărându-mi durerile moartea evadarea. Când scriitorul și personajul sunt una, personajul are...
Va trebui să te grăbești dacă vrei să salvăm memoria amândurora înainte să devină transparente toate lucrurile, iar în dosul lor să nu se mai vadă decât Nimicul. Cum este? Ai putea să îmi spui, ești...
Să continuăm, vrei? Uite stau aici cu o cafea în dreapta și scrumiera în stânga, draperiile trase și vara încuiată afară cu tot cu zgomote și îți aștept vocea în fața tastaturii. Vocea sau...
Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care ai ales să nu îi mai vezi. Chiar dacă poți. Chiar dacă nu îți interzice nimeni și știi exact unde să îi cauți, și mai știi că s-ar bucura să te vadă. Familia...
Tot drumul ai stat cu fața lipită de parbriz. Lumea era un album de proporții uriașe plin cu poze nefăcute. Leica rămăsese acasă. Dragu oprea doar în stații de alimentare, unde trebuia să plătești ca...
Printre umbre te plimbi neîncetat. Unele încă mai respiră. Altele au amuțit de tot. Despre acelea în altă fereastră, când se luminează de ziuă și le vezi cum așteaptă să spui ceva, mișcă perdeaua,...
Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care nu îi placi din varii motive, dar de care nu poți scăpa. Oamenii care se atașează de tine și te caută mereu. Cine știe de ce. Poate pentru că obișnuiești să...
Când te-ai trezit pentru două zile, ai cerut să ți se aducă albumele. Credeai că te poți recupera pe bucățele, din toate pozele acelea cu margini franjurate de prea multe ruperi și relipiri. Pagină...
La finele anului de grație erai stors de vis ca o rufă. Ai ieșit din curte trăgând după tine ca pe niște conserve priviri de toate felurile și greutățile. Duioasă și ușoară, privirea Anei. Mândră...
Asta se întâmpla în fiecare noapte din cele 365 ale anului. Răzuiai peretele de puzzle, împătureai totul frumos, să nu se șifoneze (de teamă că altfel ai fi făcut riduri dintr-o dată; între chipul...
Nu mi te mai spui. Trebuie să te provoc. Așa cum se provoacă o exaltare. Îmi trebuie stimuli. La capătul lor sper să îți dau cumva de urmă. Îmi imaginez că poate ai plecat pentru că nu mai merit...
Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare. Întorc fiecare detaliu pe față, pe dos, ca și când aș croșeta din ochiuri mari timpul. Caroseria șifonată. Trunchiul cu o bucată de coajă...
Aseară taximetristul asculta Evangheliile. Memoria mea rumega pască. Lumea părea colorată frumos de un copil cu harul privirii și toate lucrurile abureau acrișoare. Număram în gând câte ore mai ai...
Îți iei înapoi promisiunile, de parcă nu ar mai conta. Nu îmi spui tot. Nu așa cum s-a petrecut. Nici în ordinea în care s-a petrecut, nici în ordinea în care ți-ai amintit. Lucrurile tale sunt...
Ca o reacție la fotografiile lui Toto, în ale tale lipseau cu desăvârșire grupurile. Din oameni extrăgeai doar umbrele. Din cer, doar norii. Îți spuneai că poți vedea orice dorești în umbre și nori....
Le plăcea să pozeze. Aniversări, nunți, botezuri, reuniuni de prieteni, întâlniri de zece ani de la liceu și zece ani de la facultate, vacanțe prin țară și străinătate, vizite la rude, excursii cu...
Pe tatăl meu îl chema Niklas și era ursuz. Nu că asta ar fi contat prea mult. Atâta timp cât a trăit, nu am reușit să îl ignor nicio clipă. Mai ales dimineața când își citea ziarul. Mai ales seara...
Prima împiedicare ar fi trecut aproape neobservată dacă nu ar fi depășit granițele curții voastre, spre a lansa în tot târgul zvonul că a mai înnebunit un copil. Pe acolo înnebuneau des și toată lumea...
Vocea ta seamănă cu vocea Călugărului. Ceva din tine aflat încă departe de înțelegerea mea se înrudește cu omul acela foarte înalt și misterios, despre a cărui existență nimeni nu a știut nimic...
Stau aici lângă tine. Erai doar ochi și acum ochii aceștia s-au stins. A rămas doar cearceaful alb conturat fără trup. Vocea ta continuă să se audă. Uneori înțeleg ce spui și notez. Alteori, cel mai...
