Poezie
scrisoare pentru capătul pământului
2 min lectură·
Mediu
poate mâine serile nu îți vor mai spune povești despre mine
câinele casei va rămâne singur
drumurile ni le vom închide în cutii ieftine de carton
lângă trei nasturi și un capăt de ață
poate mâine am să uit numele tău
și Bucureștiul va fi doar o altă întâmplare
încă un om bătrân locuind într-un cartier cu multe tramvaie
magazine terase și parcuri
mi-ar fi plăcut să locuiesc lângă o gară
undeva oriunde
cât mai aproape de munți
să am o casă albă cu gard înalt și mulți pitici de grădină
mi-ar fi plăcut să fie toamnă cu lună mereu
știu că nu mă voi întoarce niciodată acolo
în țara aceea a ta
din ce în ce mai departe eu
azi mai puțin decât mâine
martie aprilie și mai vor trece
vara aceasta zepeline albastre
vor saluta decent matur și foarte serios
toate florăresele bucureștilor
depărtarea ne va sfâșia ca întotdeauna
nimic nou
pictează mai departe aceeași femeie cu pălărie violet
chiar dacă ea nu mai e de mult
lângă tine lângă ea lângă nimeni
voi ține veioza aprinsă până târziu spre dimineață
când vei privi peste apele munții câmpiile și oamenii
care sunt între noi
vei ști că trăiesc deocamdată
și asta e îndeajuns
asculta poezia in lectura autoarei
câinele casei va rămâne singur
drumurile ni le vom închide în cutii ieftine de carton
lângă trei nasturi și un capăt de ață
poate mâine am să uit numele tău
și Bucureștiul va fi doar o altă întâmplare
încă un om bătrân locuind într-un cartier cu multe tramvaie
magazine terase și parcuri
mi-ar fi plăcut să locuiesc lângă o gară
undeva oriunde
cât mai aproape de munți
să am o casă albă cu gard înalt și mulți pitici de grădină
mi-ar fi plăcut să fie toamnă cu lună mereu
știu că nu mă voi întoarce niciodată acolo
în țara aceea a ta
din ce în ce mai departe eu
azi mai puțin decât mâine
martie aprilie și mai vor trece
vara aceasta zepeline albastre
vor saluta decent matur și foarte serios
toate florăresele bucureștilor
depărtarea ne va sfâșia ca întotdeauna
nimic nou
pictează mai departe aceeași femeie cu pălărie violet
chiar dacă ea nu mai e de mult
lângă tine lângă ea lângă nimeni
voi ține veioza aprinsă până târziu spre dimineață
când vei privi peste apele munții câmpiile și oamenii
care sunt între noi
vei ști că trăiesc deocamdată
și asta e îndeajuns
asculta poezia in lectura autoarei
0105.033
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “scrisoare pentru capătul pământului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/240972/scrisoare-pentru-capatul-pamantuluiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMeu azi sunt câinele casei.. am citit și mi-a plăcut.
aici îmi las singurătatea.
aici îmi las singurătatea.
0
VMPoem de reflexii mature,gânduri care adumbresc împrejururile, melancolii strivite cu vălul tăcerilor.Accentul este apăsat pe sinceritatea unui text realmente valoros prin tăieturile ferme dar sensibile ale unui spirit însingurat.Frumos!
0
LSMai tine uneori aprinsa si candela indeajuns
Mai arde uneori si tamaia indeajuns
Untul de lemn e uneori indeajuns mai aproape de munti Muntii sunt uneori indeajuns mai aproape de violet
Mai suntem uneori indeajuns de pitici
Mai suntem uneori indeajuns pe carari
Mai suntem uneori indeajuns pe poteci
Mai suntem uneori tamaie si scrum indeajuns
Si \"secolul douazeci\" nu mai e indeajuns
Mai e mereu un deajuns
lucian
Mai arde uneori si tamaia indeajuns
Untul de lemn e uneori indeajuns mai aproape de munti Muntii sunt uneori indeajuns mai aproape de violet
Mai suntem uneori indeajuns de pitici
Mai suntem uneori indeajuns pe carari
Mai suntem uneori indeajuns pe poteci
Mai suntem uneori tamaie si scrum indeajuns
Si \"secolul douazeci\" nu mai e indeajuns
Mai e mereu un deajuns
lucian
0
LS\"Sa treci o strada, ca sa fugi de acasa ?
Doar un copil ar face-o
Insa, omul acesta, ce trece,
Nu-i un baietandru,
Si nu fuge de acasa
Vara, sunt dupa amieze ce pana-n piata-s desarte
Si omul acesta, ce trece,
Se mai si opreste din cand in cand :
La ce bun sa fii singur ?
Ca, mereu, tot mai singur sa fii ?
De-a fi in doi,
Caminul ar fi acolo unde-i femeia
Si tot ar fi ceva\"
Cesare Pavese - Munca oboseste
Dana,
Poate, maine, cainele casei nu va mai ramane singur,
Poate, maine, n-ai sa mai uiti nici un nume,
Poate, maine, o sa locuiesti langa o gara,
Nu oriunde,
Undeva, acolo,
In tara aceea a ta,
Cu toamna si cu luna mereu,
Cat mai aproape de munti,
In casa aceea alba, cu gard inalt si multi pitici in
gradina din care, tu, aceeasi femeie cu palarie violet,
aceeasi femeie cu dor de pantofi rosii, imbii vara
sa-ti spuna povesti cu zepeline albastre, din tara
aceea a ta din ce in ce mai aproape, privind peste
apele, muntii, campiile si oamenii care sunt intre
voi, azi mai putin decat maine
Ce frumos stii tu sa ne scrii despre viata !
lucian
Doar un copil ar face-o
Insa, omul acesta, ce trece,
Nu-i un baietandru,
Si nu fuge de acasa
Vara, sunt dupa amieze ce pana-n piata-s desarte
Si omul acesta, ce trece,
Se mai si opreste din cand in cand :
La ce bun sa fii singur ?
Ca, mereu, tot mai singur sa fii ?
De-a fi in doi,
Caminul ar fi acolo unde-i femeia
Si tot ar fi ceva\"
Cesare Pavese - Munca oboseste
Dana,
Poate, maine, cainele casei nu va mai ramane singur,
Poate, maine, n-ai sa mai uiti nici un nume,
Poate, maine, o sa locuiesti langa o gara,
Nu oriunde,
Undeva, acolo,
In tara aceea a ta,
Cu toamna si cu luna mereu,
Cat mai aproape de munti,
In casa aceea alba, cu gard inalt si multi pitici in
gradina din care, tu, aceeasi femeie cu palarie violet,
aceeasi femeie cu dor de pantofi rosii, imbii vara
sa-ti spuna povesti cu zepeline albastre, din tara
aceea a ta din ce in ce mai aproape, privind peste
apele, muntii, campiile si oamenii care sunt intre
voi, azi mai putin decat maine
Ce frumos stii tu sa ne scrii despre viata !
lucian
0
VDtu mereu stii sa povestesti cate ceva si despre mine.
eu, cu plecaciune, mereu spun \"multumesc!\"
eu, cu plecaciune, mereu spun \"multumesc!\"
0
Finalul este puternic.
semn de lectură. :)
salut