elian dintr-o piatră albastră

elian...plin de sugestii poemul, spui delicat lucrurilor pe nume, in stilul tau...as inclina sa cred ca poarta cetatii ramane deschisa si noaptea

ea are pe chip o \"grimasa\" cat o viata de om implinit.
Elian scrie matur, Elian nu cauta sa demonstreze ceva poetizand, Elian se gaseste in fiecare zi mai tanara, printre folie albe care asteapta cuvantul.

Dana este bună poezia. Este construită bine, discursul poetic fluid.
Poezia aceasta mi se pare construită pluriperspectivist, are multe sensuri, și oferă cititorului multe perspective.
Cred că poezia aceasta este un liant între autoare și cititor, un fel de confesiune, momentele desprinderii sunt surprinse bine.
O poezie bună Dana.

îți mulțumesc pentru plăcuta lectura.

foile albe :(

Dana,

cititor din intamplare sau nu...
m-am aflat pe aici...
si ce-am gasit? Te-am gasit ca pe ucenicul feminin al unui ronin...
Spun asta fiindca desi invoci cliseul (care venind macar ca cuvant - si nu pun virgula, fiindca nu ma gandesc la rahat neturcesc - dinspre admirabila arta a polticienilor pantomimi pe care-i avem (vezi si miscarea din deste imitand ghilimele - eu numesc asta un by-by la adresa normalitatii), arati o anume autonomie ca sa nu spun independenta, lucru care ar fi mult mai indicat! Singuratatea nu este un cliseu! Si ma rog, ca sa nu innebunesc de curiozitate, ce e acela, cliseu? E din aceeasi familie cu DECI, cu CA SI, sau cu pantomima ghilimeloida? Tumnai am azvarlit cu un sofism, de genul adole...

te-ai inchis intr-o piatra albastra, cautandu-ti libertatea unui spatiu aruncat \"spre mările unei țări inocente\"... si de acolo, porti destinul precum o stigma a singuratatii-cliseu, tinuta la butoniera dar niciodata rostita.
\"cine închide noaptea poarta cetății?\"...poate rasaritul care nu se stie cat va fi lumina, culoare sau altceva in umbra...
un text fain

cu stima, blueboy

katya, katya, într-o zi poate vei pătunde litera mea, ea nu are nicio legătură cu agonia...eu sunt un om care scrie cu sufletul iar sufletul meu nu e din țara aceasta...

Dane, de fiecare dată când treci prin pagina mea ai o nume gravitate care mă face să să tresar, nici nu știu ce să îți răspund, spui că \"Elian scrie matur\", elian se scrie cu litere mici, sunt foarte curioasă ce ai spune despre dana banu, o dana banu ce a îmbătrânit astăzi preț de o \"grimasă\" dar...cu siguranță, mâine voi fi mai tânără cu o foaie albă, îți mulțumesc, prietene, pentru semnul acesta...

andreea, ai scris astăzi o poezie cu mult mai bună decât aceasta, mă gândesc eu...

Vasile Iordan, treci pentru prima dată prin pagina mea cu semn, independența mea este auctorială, nu pot da definiții asupra singurătății, fiecare și-o trăiește și (de)scrie autonom, am citit o poezie frumoasă despre Basarabia în pagina ta, cu siguranță voi mai trece pe acolo

Cornel Ștefan, vecine, pietrele albastre nu închid și nu limitează, ți-o spune un colecționar de pietre fără pietre(toate le-am dăruit cu larghețe prietenilor mei:)), acel fain din finalul comentariul tău mă înduplecă

vă mulțumesc pentru aceste treceri cu semne, ele înseamnă foarte mult pentru mine iar eu nu vorbesc gratuit niciodată

să ne citim cu bine, prieteni,

desigur

vă salut

și pe mien să plec, să nu mai port clișeul acela \"singurătate\", să trec precum poetul, dar fără scuze valabile, să nu îmi pese de nostalgie, boală, moarte, să îmi port pălăriile cu ochii deschiși, să nu îmi pară rău după nicio confesiune, indiferent către cine o rostesc, și să mai pot scrie retorici îmbrăcată în cămașă de forță atunci când nu pot respira. Mă întorc, așa, cititor simplu cum sunt, în tăcerea din cuvinte.

Ela

m-am hotărât să-ți scriu.
M-a înspăimântat acel \"penultim strigăt\" din subtitlu.
Ce vrei să faci?
Ce vrei să nu mai faci?
Ce va fi după ultimul strigăt?
Cititorii NU POT închide porți...
Cititorii, numai poeți, au dreptul să închidă ce-a deschis poetul.
Nu poate pleca poeta Banu, lăsând un actor. Privește-n jur. Nu-i vezi? Râie sub fard.
Dacă tu ai scris această poezie (element de retorică) nu vei putea rămâne \"doar\" actor niciodată. Ci doar aceeași poetă recitându-și trăirea poeziei, cu mai multă zdrobire, doar.

Mă iartă dac-am venit nepoftit.

Un poet-actor, scriind, citind, nemurind...

voi scrie într-o zi o poezie pentru tine, ai ceva din lumina oamenilor mei de Acasă,

am în sertarul mesei mele de scris poezia ta pentru mine, o citesc de fiecare dată când îmi e greu, cu siguranță ai uitat dar acolo, în pagina ta de pe agonia, e o poezie pentru dana banu(dăruită la cerere, e drept:), dar e a mea...

îți mulțumesc,

Dana, cu siguranță Ela nu uită, nu uită nimic din ce și cui dăruiește, nimic din ce i se întâmplă, indiferent de nuanța întâmplărilor. și dacă aici am lăsat semn e fiindcă ai trasat câteva linii-poem în care văd apele de-acasă. Mulțumesc.

Ela

să nu devenim patetici, mai am de citit la deko înainte să plec:),(poeta) Dana Banu nu fuge...

tu râmâi un prieten, nu uita că te-am trecut pe lista prietenilor mei chiar dacă am șters lista din poezia aceea(sper că nu te-ai supărat atunci chiar era prea lungă)

îți mulțumesc(e atât de ușor)

M-am liniștit. Gata cu patetismu\', trăiască poetismu\'!
Era să uit că-s listaș și eu, dar n-am să mai uit: cross my heart!
Acu pot\' să merg liniștit să nani.

Sfor, sfor...

Era să uit: citindu-te.

când vei citi ultimul strigăt atunci vei ști că am plecat și că nimeni nu îți va mai răspunde de pe pagina aceasta...până atunci mai este(puțin)

noapte bună, cititorule

Tocmai de \"puținul\" acela mi se revărsă patetismu\' și-mi fu teamă.
Carpe diem... (cât adevăr și groază în acest dicton)

Bon nuit...

C. Noica spunea: prin comunicare oamenii \"se distribuie fara sa se imparta\". asa, si eu
cred ca prin poezie Dana Banu ni se infatiseaza cu tot ce are mai bun, oferind cititorului porti deschise catre sine insusi, intr-un efort de regasire \"in lume\".
frumos spus:
\"liniștea va avea culoarea absenței mele\"; vers-confesiune, care aici poate sugera dorinta de reevaluare a \"cuvintelor\" scrise pana acum si, totodata, de regandire a viitoarei creatii, dintr-o noua perspectiva.
ca introspectie si forare in zona limbajului artistic, poezia insasi: \"coboară adânc într-o altă piatră albastră
piatra aceea se aruncă spre mările unei țări inocente
fără farduri măști sau incertitudini\"
confesiune de artist care \"a trecut pe aici\" si a lasat impulsul cuceririi de sine, necesar fiecaruia dintre noi.
\"radacini\" si \"aripi\", dana, pentru ce va fi maine,
aprecieri, amalia

recunosc, recitindu-mi ultimele texte mă găsesc mai mult decât nemulțumită de ele, cu greu încerc să îmi înfrânez impulsul de a le șterge,

comentariul tău îmi ridică moralul oarecum, iată de ce îți mulțumesc pentru el,

cu prietenie,