și cât de blând te-am condamnat la moarte

Sentimentele omenești alambicate și ale dracului de tăioase ne duc către simple dar, atît de triste concluzii categorice. Și asta, pentru că sîntem singuri.Îmi place textul tău. Este cursiv. Se poate spune repede și pe nerăsuflate așa cum te-ai supăra pe viață. Ultimele trei versuri parcă nu sînt de aici sau ... Numai de bine. Să ai ciocolată pentru sîmbătă.

cursivitatea cred că ar trebui să fie pseudonimul meu literar, prea scriu dintr-o suflare...

îs un poet necăjit azi, mi-a trece

până sâmbătă voi ajunge în bucurești să mâncăm la deko ciocolată cu prietenii:)

îți mulțumesc pentru semnul de aici, chiar mi-a prins bine în seara asta

O poezie bună, din punct de vedere al construcției.
Incipitul este puternic, direct, care întroduce cititorul în spațiul poetic bine delimitat.
Mesajul și ideea poeziei, jocul ludic, stilul concis, discursul poetic fluid, poezia nu cade în patetism.
Trecerea de la o idee la alta se face subtil, bine coordonat.
Finalul este bun, reține atenția cititorului, și în același timp își îndeplinește rolul de a \"sfârși\" ideea.
O poezie bună.

Mi-a plăcut.

\"și trec feminin râzând argintiu
peste acele siberii neînțelese de nimeni\"

dacă spun mulțam fain vine iar lăcătușul prieten cu vreo personală ucigătoare,

în fața unui asemenea comm chiar mă învârt de trei ori pe loc și mă întreb dacă nu cumva io am vârsta ta și tu ai vârsta mea

am toate șansele să amețesc învârtindu-mă așa că repede mă opresc și îți spun mulțumesc(în rime cum îi stă bine unui poet ca mine:))

te citesc cu placere, ai multa prospetime si cautari , cautari

finalul acestui poem mi-a sarit in ochi: un curaj, o forma poetica de inceput de viata si trecut la lupta cu tot ce-ti sta in cale
sper sa nu taci \"perfect\", ar fi pacat

în fiecare seară îmi spun că de mâine nu am să mai scriu niciun rând, în fiecare dimineață scriu o poezie sau 2 rânduri la romanul pe care îl țin în coșul de gunoi din colțul camerei mele de lucru, mă gândesc... prospețimea mea vine tocmai din aceste incertitudini și nesfârșite căutări,

eu te citesc tot timpul, las greu semne comentatoricești, nu sunt vreun critic literar...sunt doar un poet ce își trăiește fiecare literă și silabă cu o anume frenezie ce uneori are ecou alteori nu

sunt onorată de trecerea ta și, crede-mă, nu vorbesc gratuit, nu îmi stă în fire

PS: când am să tac perfect va fi semn că am plecat

să țopăim zglobii, cu o haină bărbătească prea mare pe umeri.

să fie cum spui tu

fie vorba între noi(că tocmai ți-am citit răspunsul la commul ce ți l-am lăsat la textul tău) blândețea ta n-o doresc la nimenea:))

salut, am plecat că e frig deja prin siberia asta și haina e prea grea pentru umerii mei

un poem plin de feminitate, imi place Dana Banu de sub haina prea mare, imi place ciocolata din buzunarul stang si toanele chiar... era o femeie care deschidea fereastra si nimeni nu intelegea...
n-o inchide inca

ma bucur oricum sa aud ca ai un cos de gunoi ptr romanul tau, cunosc starea, eu l-am rupt si apoi mi-a fost greu sa le lipesc, dar asa a trebuit sa il trec prin ciur si sita...pauza prea lunga m-a despartit de el, m-am bucurat insa sa-l regasesc pe discheta, o intilnire superba si cit il urisem in urma cu 6 ani - o lume in care nu pot sa cred ca am trait, din pacate e scris in germana, in 1999 inca doream sa scriu numai proza
si cu scrisul , la mine e un fel de salvare in vremuri cum spun \"de seceta\", cind imi merge prea bine nu pot sa scriu decit recenzii de carte sau despre expozitii
scrisul este un foarte bun prieten, sau pictura sau muzica, dar scrisul e mai usor de luat la purtator, ma bucur sa te recitesc si imi oferi de multe ori o usurinta in traire, care la mine s-a cam spulberat, eu vad din pacate intii norii si apoi soarele

cu scuze pentru răspunsul întârziat, Adriana, îți mulțumesc pentru apreciere

Anni-Lorei, mulțumesc pentru revenire

cu prietenie,