gând cu joben argintiu

Copilul care ai fost cu \"un măr galben și două caramele\" \"a trecut astăzi în fugă pe strada\" ta să te caute, să își spună părerea despre aceea care ai ajuns, ordonată, prevăzătoare, ne-lăsînd să răzbată îndoielile și zbuciumul în afară; copilul \"care nu te-a părăsit niciodată\" este unicul care știe totul despre căutările tale, nesiguranțele zilnice care te încearcă.Este un poem despre nostalgia re-întregirii ființei.

evident nu mă cunoști:), eu nu sunt nici ordonată nici prevăzătoare, sunt mulți pe aici care ar putea să depună grabnică mărturie:))

chiar mai mult decât atât poeziile mele nu sunt jurnale fidele, sunt doar notații scrise grabnic dintr-o respirare a vreunui gând argintiu sau nu

sunt de acord însă cu finalul comentariului tău,

îți mulțumesc pentru lectură și apreciere(mă gândesc că e vorba despre apreciere... hmm:)))

am corectat cifrele acelea erau puse în grabă, uneori mă obosesc pe mine însămi propriile cuvinte și încerc să le simplific arficial

îți mulțumesc încă o dată

Dear Dana,

primele randuri ale poemului m-au impresionat intr-o foarte mare masura: am plecat iute la bucatarie si am infulecat ceva. Nostalgie... Of, a mea copilarie! Cat de repede ai trecut! Acum trebuie sa nu uit robinetele, televizoarele si ferestrele deschise... Atunci le uitam si aveam inundatii mari, factura uriasa la curent si hoti ce-mi jefuiau zilnic casa. Copilarie, unde ai plecat tu, oare?
Iti doresc sa cauti util, util..

Dear Adrianule,

în primul rând vreau să îți răspund că mă bucură trecerea ta pe aici

în al doilea rând vreau să îți spun că, gastronomic vorbind, dacă niscaiva eugenii uscate și vreo 2 mentosane ți-au stârnit foamea am să scriu cât de curând un poem despre gulaș, papricaș sau fripturi la tavă(în sânge sau nu) să te văz atunci ce ai să faci:))

îți mulțumesc pentru semnul înfometat de citire, să fiu al utilului pe care mi-l dorești de nu sunt sinceră:)

salut

Dana te citesc de fiecare dată cu plăcere, aceeași plăcere. Când te-am găsit pt prima dată pe agonia îți închideai la gât diminețile ca și acum. Mereu proaspătă ca o salată de vară. Cu drag.

salată de vară spui...hmm, adevărul e, dragă Laura, că scriu pe fugă mereu și nici nu mai știu dacă toate aceste cuvinte ale mele mai au vreun sens înțeles de cineva,

poezeaua aceasta poartă în ea o tristețe grea pe care nu am lăsat-o deplină spre ochiul cititorului...

înainte de a fi un poet sunt om, poate într-o zi are să îmi treacă, mai aștept, poate mâine(sau nu)

Dano,
vecino de nume, eu vad aici o evolutie extraordinara.

Textul este lucrat, nu este scris dintr-o suflare si apoi postat(sau daca e asa, trebuie sa recunosc o urma de genialitate).

Apoi, m-as lipsi de dublarea lui \"inutil\" din final, sa nu exageram, desi inteleg perfect de ce l-ai pus de doua ori..ca sa lasi un fel de \"suspans\"(nu gasesc alt cuvant potrivit) si sa nu te folosesti de mult uzitatele puncte de suspensie.

Per total, iti dau un 9 si niste felicitari.

dănuță, nu postez niciodată poezii lucrate, le lucrez pe parcurs după ce le trec aci cu o grabă de zile mari

tu cu notele tale, de ce să nu recunosc că ești simpatică deși nu ești tocmai originală, era unul într-o vreme, Ionuț Caragea îi spunea, spaima netului, dădea și ăla note:))))

iau felicitările, notele ți le las poate mai ai nevoie de ele

mulțumesc de lectură și apreciere

Asa sa fie? Sa imi fi luat cineva ideala si geniala idee de a da note?:)) E un alt mod de a arata cat de mult imi place un text:)

Cat despre poemul de fatza...ti-a iesit f bine. Sa mor de nu zici k-i lucrat cu transpiratii si zile de neodihna. Ei, exagerez:)

Toate cele bune!

lasă, bre, dănuță, asta e, mai existăm și noi pe aici, dana și cu banu adică, noi ăștia născuți poeți:))

acum serios și sincer, îți mulțumesc pentru revenire, adevărul e că scriu repede dar prind starea uneori, cam atât

o seară bună