Fum(6)
Poți să îți spui vine iar noaptea și dacă spui cu voce tare chestia asta e bine, se face dimineață. Poți să îți spui nu-i nimic, chiar nimic, încă o iluzie care dispare exact așa cum a venit, adică
DBDana BanuFum(5)
Uite așa i-am transformat în niște soldăței de plumb pe toți cavalerii mei cu armuri strălucitoare. I-am așezat pe pervazul ferestrei, am început să îi număr, nu știu cum se făcea dar mereu îmi
DBDana BanuFum(3)
1. Era foarte înalt. Avea niște picioare kilometrice. Când îl priveam pe sub gene, un surâs pisicesc îmi exploda așa, din senin, pe toată fața atunci mă speriam de mine, știi doar că nu îmi plac
DBDana BanuFum(2)
Alunecos om. Uneori pare atât de aproape încât îi poți simți respirația pe obraz apoi dispare de parcă nici nu ar fi existat vreodată. Greu de imaginat că este o ființă reală. Și mai greu e să
DBDana BanuFum(1)
1. Știam despre el doar că uneori mă mințea fără niciun motiv. Atât. Doar că uneori mă mințea fără niciun motiv. Mă privea lung iar eu chiar nu înțelegeam nimic din omul ăsta, îmi venea să îi dau 2
DBDana BanuMonolog de pe ultima treaptă a scării de lemn
De pe ultima treaptă a scării de lemn care ducea strâmt spre podul casei priveam soarele printr-o frunză de viță de vie. Eram sigură că lumina aceea orbitoare era inventată de mine pentru mine. Abia
DBDana BanuPovești din țara lui elian
Era odată spre înserarea lumii un copac singur, uscat și bătrîn. Toate păsările cerului și alte viețuitoare treceau înspre țările lor fără să îl întrebe despre ce mai face spune și vede el de acolo,
DBDana BanuInsula
Noaptea urma să cadă neliniștită. Pe insulă au crescut iar lumînări aprinse și ard cu flacără înaltă, subțire. Am rămas puțini. Peste cîmpia asta aridă unde m-am născut, zilele cad greu, din ce în
DBDana BanuIluzia
Se făcuse deja seară. Era toamnă și ceață. În halta aceea care se voia gară, trenul aștepta deja de prea mult timp. Toată lumea din jur privea cu ochi măriți și gura deschisă a provincială mirare la
DBDana BanuPe strada noastră
Locuiam pe strada aceea la casa cu numărul 60. Zilele curgeau monoton și nu-mi dădeau nici un semn. Pe strada noastră era întotdeauna o liniște de duminică. În fiecare casă locuia cîte un om
DBDana BanuOamenii aceia
De câtăva vreme mergeam unul lângă celălalt pe drumul acela prăfuit din afara orașului cu prea mulți oameni. Trecuse timpul, greu, monoton. Așteptam tăcuți momentul în care, într-un sfârșit, viețile
DBDana BanuGalben
La ora aceea a amiezei halta era pustie. Cîmpul se prelingea topindu-se galben. Mirosea a pîine caldă și era liniște. Din pămîntul uscat se ridica în valuri praful, obosind privirea. Cu toate
DBDana BanuVisul
Părea că totul fusese real. Mîna tatălui meu luminînd mahonul vechi al mesei din sufragerie, candelabrul imens cu 7 brațe, spaima de atunci a ochilor mei, liniștea, duminicile cuminți care te
DBDana BanuOrașul Părăsit
Se aud pași.Cînd aproape, aici lânga mine, cînd îndepărtați, pierduți. Un soare de vară tîrzie, prăfuită. Un soare aspru și tăcut. În Orașul Părăsit nu a trăit cu adevărat niciodată, nimeni. Doar
DBDana Banu