spre 40 seara într-un oraș numit bucurești
ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule la 40 parcă începi să trăiești într-o cartolină sepia se face seară iei gramofonul sub braț deschizi umbrela aterizezi pe lipscani ai vrea o rochie lungă
emi
lui emi, bunul și tânărul meu prieten, pentru ziua de mâine emi are 30 de ani. mai are și un prieten foarte bun. pe mine. uneori noi scriem cuvinte. alteori ni se pare că îmbătrânim. lui emi îi
oameni pentru mai târziu
aș fi vrut să îi înțeleg pe oamenii aceia cu mâinile lor firave întinse înspre mine aveau o culoare ciudată aveau o strălucire aparte aveau biografii cuminți plete rare căderi și mai ales
poem pentru o zi de ianuarie
deși aproape de oameni rămâi cumva dezgolit de semne pentru că munții vin să îți spună povești despre cel care ai fost nu te mai recunoști în cercurile tale elian ai nasturi noi la manta și ghete
Fum(4)
Căldura urcă în spirale transparente până sus înspre ultima treaptă a scării de lemn. Printre gene poți să observi lucrurile din jur privindu-te cu dragoste. Oameni nu. Doar lucruri. Oamenii nu pot
patetică
nu te-am ținut de mână când ți-a fost rău am preferat pentru aceasta bărbați înalți și puternici nu te-am urmat în călătoriile tale te-am trădat mereu cu patimă și fără nicio reținere când ai venit
aici e țara pune-o în buzunar e a ta
aici am stat și am privit peste umăr copilăria cu pâine pe cartelă adolescența cu sarafan cordeluță albă și moartea lui Lie tinerețea mea dintâi urlând pe străzi pentru încântarea de mai târziu a
un singur scaun la masă
trec prin lumină ocolesc cu vârful auriu al peniței oamenii-puncte nu trebuie să te mire această întâmplare naivă dincolo de zid soarele cu o pălărie de fetru pe cap surâde fin și ne iartă încă o
cea mai frumoasă femeie din lume
ți-am mai spus am un ochi mai mic unul mai mare desigur ar fi și culmea să îmi compar ochiul drept cu un picior sau cu o șuviță albă de păr am fruntea prea îngustă deși nu sunt vreun
un punct desenat cu stiloul pe nas
în copilărie fratele meu Ion îmi desena cu stiloul pe nas un punct albastru atunci fugeam să privesc soarele printr-o frunză de viță de vie de pe ultima treaptă a scării din lemn care ducea înspre
nu îngropați strigătul
din pământuri se auzeau până la noi cântecele de foc ale celor îngropați de vii luptă strigam luptă știu că ești acolo cuprins de întuneric din toate părțile luptă strigam luptă ieși la lumină suntem
poezie pentru \"încă unul ca mine\"
știu sigur că undeva la doar câteva cartiere depărtare se învârte prin casă tușește închide ferestrele deschide ferestrele încă unul ca mine o Doamne încă unul ca mine îmi spun speriată că nu îți
oasele bunicului meu strălucind
\"înfrânt nu ești atunci când sângeri și nici când ochii-n lacrimi ți-s, cele mai crâncene înfrângeri sunt renunțările la vis\"- Radu Gyr astă-noapte în vis trecusem de linia orizontului ploua
Poveste pentru un puști de 14 ani
A fost odată ca întotdeauna și dacă nu ar fi fost desigur s-ar fi inventat, un copil grădinar care locuia într-un soare cuminte și foarte politicos. Soarele apărea uneori, când avea el chef, printre
iubesc
îmi iubesc prietenii cu disperarea celui care mai are în fiecare dimineață încă o zi de trăit scriu dintotdeauna poezii pentru ei le dăruiesc nume noi ce rămân tatuate pe fruntea lor și strălucesc
cum e să suferi din dragoste?
habar n-am cum e să suferi din dragoste mi se pare totuși anost să cazi cu zgomot la podea în așa fel încât să te audă toate vietățile înconjurătoare cum îți sufli nasul din 2 în 2 minute în
zile
sunt zile în care ucizi dintr-o pornire spontană orice urmă de bunăvoință zile în care bântui prin încăperile casei de parcă ai mai trăi de parcă ai mai avea ceva de spus înoți într-o apă murdară și
Acțiune de solidaritate
Orice discurs introductiv e inutil în cazul de față... solidarizându-ne cu acțiunea scriitorului Ion Zubașcu, noi, Dana Banu și Ștefan Doru Dăncuș vă transmitem acest comunicat de presă: \"Conform
2 poeți ardeleni și agoniști pe messenger
stefan doru dancus: ești pe-acas\', dano? dana banu: zic zo de Dumnezo că îs dana banu: măăăăăă, dăncușule, mi se face dor de-acasă, tare-aș pleca stefan doru dancus: hai încoa\' la noi că ți-a
Povești din mansarda Magdei-Lena
Astăzi oamenii au dispărut deodată cu toții. \"Toți\" ăsta e un personaj foarte interesant, întotdeauna m-am gândit la el ca la un posibil prieten. Astăzi nu. Nicio fereastră prin apropiere,
Și ce mai faci tu, Dana Banu?
Scriu, mai bine spus încerc să scriu, cuvinte pentru capătul de an al lui Daniil, le colorez frumos, le așez în cutii de carton ieftin și le arunc la gunoi fără să stau prea mult pe gânduri, încerc
Dana
vorbește cu mama ta oricum nu îți va spune absolut nimic genial neașteptat sau tulburător niciun sfat astăzi de la ea pentru tine nici ieri și nici mâine vorbește cu mama ta într-o zi un bărbat te
Elena Toma și oamenii de la lansarea celor două cărți ale ei
Recunosc, m-am îndreptat spre lansarea celor două cărți semnate Elena Toma cu o curiozitate intactă, voiam să cunosc autoarea și să observ îndeaproape oamenii care o înconjoară. Am întâlnit-o în fața
Și ce mai faci tu, Dana Banu?
Astăzi m-am întâlnit cu Maria Gheorghe, o româncă din Canada, mi-a adus un trandafir alb din partea unui bărbat pe care nu îl cunosc și mi-a spus că sunt vreo 50 sau 60 de oameni pe acolo, prin locul
