un singur scaun la masă

Cand trupul se inalta ca o lumanare aprinsa, ne aplecam pios si murmuram fiecare
cuvant in soapta, in singuratate, ne va curge o lacrima pe crucile insemnand tarana cu un suflet intors in pace... si revenim in curgerea timpului! Ganduri bune
Dana!

din păcate vocea mea e în \"reparații\"(o gripă oribilă pe care o duc de vreo 2 săptămâni cu mine) dar nu am putut să nu respect \"tradiția\" versului citit cu voce tare, sper că nu te-a dezamăgit total rostirea...

mâine e Luminația(cei născuți în Ardeal știu foarte bine ce înseamnă aceasta)

pentru mine e ziua din an în care voi sta aici peste munți, departe, alături de viii de prieteni ai mei și vom vorbi despre cei care nu mai sunt, la masa noastră vei avea și tu un loc, bătrâne, chiar dacă nu vei fi prezent, cu atât mai mult cu cât cei cu care mă voi întâlni mâine sunt agoniști care au citit și poezelele tale...

știi, îmbătrânesc dar un supraviețuitor tot rămân, asta e, nu mor în timpul vieții mele(doar uneori am impresia asta da\' mă răzgândesc repede:))

Dumnezeu să îi ierte și să lumineze calea celor plecați. Să le fie țărâna ușoară.
Sufletul nostru și gândul le este aproape, mâine mai mult decât în orice zi a anului.

cu bine, kalp


dana

arderea cristică din final e înălțătoare, nimic extravagant, doar transcedent devorator. Cu stimă!

încă un scaun la masă, Viorelule, pentru tine

salut(tot cu stimă)

Poem pentru luminatie. Vocea ta e superba. Nu cred ca ca tremurul scade valoarea poemului. Oamenii globului de cristal, traiesc in cristalul sufletelor ramase.

Liviu-Ioan,

un text fără pretenții de poezie aici, în fiecare an scriu câteva rânduri despre Luminație, atâta știu, atâta fac(anul acesta inspirațiunea e cam răcită da\' nu e moartă, zic eu),
știi cum e, cântă fiecare pe chitara lui, vorba mea

și tot vorba mea...eu, de cele mai multe ori, scriu personal ca trenul(da\' uneori scriu și foarte bine:))

mulțumesc pentru semnul lecturii

azi am stat in genunchi si am privit un trifoi ce-si infigea radacinile-n pamant batand din aripi am ridicat o piatra si am trasat cu ea un cerc in jurul talpii azi am asezat un ou in palma si l-am mangaiat pana am adormit in el.

aprind si eu o lumanare si ma asez pe un scaun la masa voastra

păi cum nu, o masă plină de prieteni prezenți cu gândul, absenți în fapt, uite așa, dacă te uiți din afară, se vede un om singur da\' viu care stă la o masă cu foarte multe scaune în jurul ei(și schimbăm și titlul textulețului), glumesc, știi tu, \"bunul\" și atât de enervantul meu obicei de a lua în glumă tot ce e prea serios...

mulțumesc pentru semnul versificat de lectură, se pare că ți-ai păstrat inspirația vie, mă bucur sincer să te revăd virtual aici


cu prietenie intactă,

dana banu