Dana Banu

\"cândva, când castelul în flăcări era și grăiai omenește: Iubito...\"-Paul Celan e frig în lume și-n fiecare om un soare mic și-al nimănui deschide ferestre las la o parte întunericul străbat

groparii sunt beți și cireșele coapte elian printre oameni și pietre e liniște și e bine aici în după-amiezele duminicilor tale atât mai ești un cuvânt rostit literă cu literă pe îndelete atât mai

Trupa Cri Gri își va lansa cel de-al treilea album \"11 Povestioare\" în cadrul unui concert susținut marți, 9 iunie, de la ora 19.30, la Teatrul Evreiesc de Stat din București. Iată și componența

motto: \"eu duc pe umeri steagul singurătății și nu-l duc spre locuri de desfătare\"-Ion Mureșan strigătul gura cui îmi rostește cuvântul? între ziduri e seară deja trupul bărbatului meu luminează

ah domnișoară de fum și de ceață cum navighezi tu uneori spre țărmuri însângerate la bordul unor corăbii încărcate cu pietre nostalgii și himere ah domnișoară de fum și de ceață au îmbătrânit

I e frig în lume vom ridica orașe peste care vântul va trece ducând cu el viața noastră cea de toate nopțile într-o zi va ninge și pentru noi cu blândețe și somn cu multă înțelegere și nesfârșită

În perioada 7-31 mai, în orașele București, Brașov, Timișoara și Iași va avea loc ediția a XIII-a a Festivalului Filmului European. Evenimentul celebrează diversitatea europeană, publicul cinefil va

în dreptul ușii dai jos rucsacul faci 2 pași înainte apoi te oprești cauți cheia banii ochelarii de soare totul e la locul potrivit tu nu astăzi Orient Expressul pleacă fără tine mai bine stai în

motto: \"Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului și strigăm din neant, în neant în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!\"(Nichita Danilov) străinul care se așază acum la masa

iubitul meu are umerii luminoși el întinde mereu o mână spre soare și-l stinge atunci eu aprind luna deasupra noastră cu un gest simplu sigur de neimitat și toți oamenii tac sau dispar uneori fugim

uneori somnul ajunge doar spre dimineață acolo unde întâmplările au numele noastre uneori ieși din tăcere cu trupul greu cuvintele deschid ferestre memoria devine o apă adâncă și rece shhhh iarba

1. trebuie să plecăm de aici vor crește păduri de mesteceni lunatici în urma noastră se va stârni vânt din senin fuioare de ceață ne vor cuprinde cu brațe străine trebuie să plecăm de aici 2. se

iată cum drumul primește sens aprindem felinarele traversăm coline spațiul devine o pată albă lăptoasă locuim în el ca în burta mamelor noastre suntem doar noi aici mai fericiți decât zăpezile mai

* l-au amendat pentru că nu și-a traversat corect viața l-au pus să cânte la gura metroului uneori îl ascult apoi fumăm o țigară el râde și spune că a meritat la metrou sunt mulți

până la urmă fiecare cu moartea lui că viața ne-o trăim vrem nu vrem la comun mai bine zis la cazan spuse Pafnutie urmărind atent lumina care se filtra prin geamurile murdare ale bodegii era într-un

\"un poet nu omoară pe nimeni niciodată ceilalți îl omoară pe el\"- Gellu Naum parcă toate luminile aveau voci convulsii o patrie a literelor o patrie de moment incoloră Haralambie povestea despre