Poezie
Poveste cu Pafnutie, Domnica și o zarază
fragment din \"Cântecul samovarelor\"
3 min lectură·
Mediu
până la urmă fiecare cu moartea lui că viața ne-o trăim vrem nu vrem la comun mai bine zis la cazan
spuse Pafnutie urmărind atent lumina care se filtra prin geamurile murdare ale bodegii
era într-un mic oraș de provincie mai era și o seară anostă cu mult fum de țigară
și o ploaie care tot încerca să desprindă vreun rost din povestea aceea
tu vorbești ca un înțelept mă Pafnutie ia zi și despre femei câte ceva
ce să spun mă ce să spun astea pe mine mereu m-au făcut să tac
și să-mi iau la tăiat copacii de pe moșie niște animale repede îmblânzite
vai de pletele și sânii celor care le-au alăptat da mă știu și mama-i femeie
cu atâta m-am ales dacă tot m-a născut ne-ntrebat
și Pafnutie prinse a vorbi în rime urlătoare
alergau ca șerpii de casă printre pământuri privirile sale sfredelitoare
lumina i se așeză pe umeri și începu să-l asculte cuminte și tremurătoare
io încă n-am văzut pe lumea aceasta femeie pe care să n-o poți pune în lanț
laud-o mult și mincinos spune-i cu voce de tembel prefăcut că-i frumoasă
deșteaptă rotundă și vie spune-i că-i cumperi 3 orașe 4 dulapuri și-o pălărie
să vezi atunci scorpiile cum se preschimbă în îngeri din draci
mă Pafnutie nu-i chiar așa chirăi cu voce amețită Domnica
bătrâna cea slută la față și trup care servea pe la mese alcooluri stătute și cafele din zațuri fierte-răsfierte
mă Pafnutie nu fi mă Pafnutie bou femeile îs ca luna de pe cerul de-acasa omului
azi mâine ți-a spune și ție vreuna că ești frumos deștept rotund și prea viu
că ți-a cumpăra cizme cu carâmbii înalți și-o pălărie
ei Pafnutie să te văd eu atunci ce-ai să faci
ploaia începu să răpăie mai abitir cu degete de ceață pe geam
și exact în momentul acela intră pe ușa bodegii din acel mic oraș de provincie
o zarază codată parfumată aburindă și languroasă gura ei de blestem pasul ei de infern
Pafnutie începu să strălucească precum beculețele din tavan
Domnica tăcu duse mâna la gură sughiță scurt și deplin
mă io iubesc femeia prefer să mor la comun decât să trăiesc fără ea spuse Pafnutie convins deodată
dă-le încolo îs toate niște scorpii le cumperi cu-n vin le vinzi pentru o pălărie de-o seară
oftă Domnica scriind de zor și color la nota de plată
zaraza plăti și trecu mai departe lumina serii plecă odată cu ea
ascultă acest text în lectura autoarei
spuse Pafnutie urmărind atent lumina care se filtra prin geamurile murdare ale bodegii
era într-un mic oraș de provincie mai era și o seară anostă cu mult fum de țigară
și o ploaie care tot încerca să desprindă vreun rost din povestea aceea
tu vorbești ca un înțelept mă Pafnutie ia zi și despre femei câte ceva
ce să spun mă ce să spun astea pe mine mereu m-au făcut să tac
și să-mi iau la tăiat copacii de pe moșie niște animale repede îmblânzite
vai de pletele și sânii celor care le-au alăptat da mă știu și mama-i femeie
cu atâta m-am ales dacă tot m-a născut ne-ntrebat
și Pafnutie prinse a vorbi în rime urlătoare
alergau ca șerpii de casă printre pământuri privirile sale sfredelitoare
lumina i se așeză pe umeri și începu să-l asculte cuminte și tremurătoare
io încă n-am văzut pe lumea aceasta femeie pe care să n-o poți pune în lanț
laud-o mult și mincinos spune-i cu voce de tembel prefăcut că-i frumoasă
deșteaptă rotundă și vie spune-i că-i cumperi 3 orașe 4 dulapuri și-o pălărie
să vezi atunci scorpiile cum se preschimbă în îngeri din draci
mă Pafnutie nu-i chiar așa chirăi cu voce amețită Domnica
bătrâna cea slută la față și trup care servea pe la mese alcooluri stătute și cafele din zațuri fierte-răsfierte
mă Pafnutie nu fi mă Pafnutie bou femeile îs ca luna de pe cerul de-acasa omului
azi mâine ți-a spune și ție vreuna că ești frumos deștept rotund și prea viu
că ți-a cumpăra cizme cu carâmbii înalți și-o pălărie
ei Pafnutie să te văd eu atunci ce-ai să faci
ploaia începu să răpăie mai abitir cu degete de ceață pe geam
și exact în momentul acela intră pe ușa bodegii din acel mic oraș de provincie
o zarază codată parfumată aburindă și languroasă gura ei de blestem pasul ei de infern
Pafnutie începu să strălucească precum beculețele din tavan
Domnica tăcu duse mâna la gură sughiță scurt și deplin
mă io iubesc femeia prefer să mor la comun decât să trăiesc fără ea spuse Pafnutie convins deodată
dă-le încolo îs toate niște scorpii le cumperi cu-n vin le vinzi pentru o pălărie de-o seară
oftă Domnica scriind de zor și color la nota de plată
zaraza plăti și trecu mai departe lumina serii plecă odată cu ea
ascultă acest text în lectura autoarei
044.438
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 416
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “Poveste cu Pafnutie, Domnica și o zarază.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1819575/poveste-cu-pafnutie-domnica-si-o-zarazaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBchiar vorbeam acum cu un prieten și îi spuneam că încep să pierd teren în ale poeziei...
lucrez la un nou roman iar timpul pentru poezele și pentru agonia îmi este din ce în ce mai măsurat și mai scurt din păcate, după cum cred că ai observat și tu, în ultima vreme încep să mă pierd inutil în lupte cu morile de vânt agonistice, demers gratuit și foarte obositor pentru nervii și sănătatea mea, dar...om sunt și eu deși mulți îmi tot spun că sunt un extraterestru
nu știu ce să zic despre acest text, aici sunt niște personaje ciudate și o poveste și mai ciudată, mi-am adus aminte de ele și de povestea aceea, am încercat să le pun în versuri, faptul că nimeni nu a rezonat până acum e un semn de întrebare pentru mine, s-ar putea să fie un rateu, încă nu știu exact
cred că ar trebui să iau o pauză, alții în locul meu și-ar lua textele și ar pleca de aici...eu rămân însă elian, cavalerul cel zân trist și palid al cauzelor pierdute...
bineînțeles că nu am să o fac, am îmbătrânit, dragă și tânără a mea cititoare Diana, încep să nu mai cred în primul instinct iar asta nu e bine deloc, absolut deloc
îți mulțumesc pentru semnul acesta
o seară bună
dana banu
PS: ai văzut bine, nu degeaba ești cititoare și comentatoarea mea favorită
lucrez la un nou roman iar timpul pentru poezele și pentru agonia îmi este din ce în ce mai măsurat și mai scurt din păcate, după cum cred că ai observat și tu, în ultima vreme încep să mă pierd inutil în lupte cu morile de vânt agonistice, demers gratuit și foarte obositor pentru nervii și sănătatea mea, dar...om sunt și eu deși mulți îmi tot spun că sunt un extraterestru
nu știu ce să zic despre acest text, aici sunt niște personaje ciudate și o poveste și mai ciudată, mi-am adus aminte de ele și de povestea aceea, am încercat să le pun în versuri, faptul că nimeni nu a rezonat până acum e un semn de întrebare pentru mine, s-ar putea să fie un rateu, încă nu știu exact
cred că ar trebui să iau o pauză, alții în locul meu și-ar lua textele și ar pleca de aici...eu rămân însă elian, cavalerul cel zân trist și palid al cauzelor pierdute...
bineînțeles că nu am să o fac, am îmbătrânit, dragă și tânără a mea cititoare Diana, încep să nu mai cred în primul instinct iar asta nu e bine deloc, absolut deloc
îți mulțumesc pentru semnul acesta
o seară bună
dana banu
PS: ai văzut bine, nu degeaba ești cititoare și comentatoarea mea favorită
0
LMAs incadra-o la personale. E un text bun, da senzatie, dar e nevoie de revenire. E bun si asa, are sens si traire. Perfectibil, poate ridica slavi. Un text cu potential. Il vad chiar de proza, o proza lunga si subtila. Poate chiar o carte tiparita. Fiece strofa se poate dezvolta in capitol. Ca poem ar trebui restrins, ca viitoare lucrare, extinsa. Asa cred ca ar fi bine. Chiar daca timpul acum e scurt, el e relativ din principiu.
Prieteneste, LIM.
Prieteneste, LIM.
0
DBnu e un text pentru \"Personale\", știu ce spun...pentru mine personalele nu sunt un fel de coș de gunoi pe unde mai scormonesc din când în gând ci sunt danabanu-uri pasagere, acesta nu e un text pasager, acest text are în el o lumină pe care eu am văzut-o atunci când l-am scris și i-am văzut lumina și după ce l-am scris, nu cred în el dar îl respect
nu mai revin peste text pentru că el în puținătatea ideii lui și în larghețea cuvintelor sale are pentru mine o rezonanță aparte
un text imperfect, voi scrie cât de curând altul mult mai falnic și mai frumos numai bun de aruncat pe apa agoniei în jos:)
mulțumesc pentru semnul de lectură
dana banu(noctambulă:))
nu mai revin peste text pentru că el în puținătatea ideii lui și în larghețea cuvintelor sale are pentru mine o rezonanță aparte
un text imperfect, voi scrie cât de curând altul mult mai falnic și mai frumos numai bun de aruncat pe apa agoniei în jos:)
mulțumesc pentru semnul de lectură
dana banu(noctambulă:))
0
Limbajul e foarte ,,pitoresc\'\',incadreaza perfect atmosfera,e prima data cand il observ la Dana Banu(intentionat,bineinteles,dar asa de convingator,incat am putea crede ca cineva ti-a spus povestea exact in termenii astia,iar tu nu ai adaugat decat cateva indicatii:D)
sincer,
Diana Tugui