Poezie
Haralambie strigând peste ape
fragment din \"Cântecul samovarelor\"
3 min lectură·
Mediu
\"un poet nu omoară pe nimeni niciodată
ceilalți îl omoară pe el\"- Gellu Naum
parcă toate luminile aveau voci convulsii o patrie a literelor o patrie de moment incoloră Haralambie povestea despre Rai
nu scoteam niciun cuvânt dar încă mai respiram iar asta era foarte important pentru noi
trăiam de ceva timp la marginea pădurii și la marginea apei semnele se arătau blânde uneori vânam vulpi
aveam umbre înalte cai mulți și negri dinți puternici aveam promisiuni pentru încă o tinerețe nouă și dreaptă
când am plecat mai departe știam că nu ne vom mai întoarce niciodată acolo
așa a fost
soarele suspendat mâna desena cercuri în apă muriseră toți peștii în zori
viața mă copii viața urla Haralambie ea nu ne va trăda ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp
nu va pleca este a noastră a nimănui altcuiva este a cuvintelor noastre
a caselor noastre a trupurilor noastre flămânde bolnave și triste dar nemuritoare
viața mă copii viața urla Haralambie
așa a fost
era o fereastră care dădea spre canalul urât mirositor noi spuneam că suntem la veneția
un copac firav care stătea să cadă peste acoperișul spart noi spuneam că suntem la marginea pădurii
mai era și un pod peste care treceau oameni cu zâmbet de sticlă
firave anotimpuri am trăit noi acolo uneori spărgeam cerul în mii de bucăți a doua zi îl puneam la loc
și era bine
Haralambie purta cizme înalte și negre din piele crăpată avea ochi fioroși mâini subțiri care pictau îngeri
credea în Dumnezeu în Rai și în ce mai avea prin buzunarul său niciodată nu l-am văzut alb
purta mereu ca semn de recunoaștere un vultur pe umărul stâng și o raniță cu pâine uscată în spate
toți am mâncat din pâinea aceea a lui toți i-am ascultat cuvintele care veneau dinspre ape
lovea cu pumnul în masă și masa lua foc atunci în serile acelea de la marginea pădurii
1000 de globuri colorate începeau să alunece peste ape în fiecare glob dormea un înger pictat
și fiecare înger ne aducea aminte că avea să plecăm și de acolo
și că nu ne vom mai întoarce niciodată
așa a fost
viața mă copii viața urla Haralambie
(de parcă noi mai trăiam de parcă ea nu ne-ar fi trădat niciodată)
iar asta era bine
așa a fost
noi am plecat și nu ne-am mai întors niciodată acolo
doar Haralambie ne strigă uneori dinspre Rai că viața e a noastră a trupurilor noastre flămânde bolnave și triste
uneori pornim iar la vânătoare de vulpi iar cailor noștri le povestim despre pădurile prin care am trecut
le povestim ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp
................................................
ascultă această poezie în lectura autoarei
ceilalți îl omoară pe el\"- Gellu Naum
parcă toate luminile aveau voci convulsii o patrie a literelor o patrie de moment incoloră Haralambie povestea despre Rai
nu scoteam niciun cuvânt dar încă mai respiram iar asta era foarte important pentru noi
trăiam de ceva timp la marginea pădurii și la marginea apei semnele se arătau blânde uneori vânam vulpi
aveam umbre înalte cai mulți și negri dinți puternici aveam promisiuni pentru încă o tinerețe nouă și dreaptă
când am plecat mai departe știam că nu ne vom mai întoarce niciodată acolo
așa a fost
soarele suspendat mâna desena cercuri în apă muriseră toți peștii în zori
viața mă copii viața urla Haralambie ea nu ne va trăda ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp
nu va pleca este a noastră a nimănui altcuiva este a cuvintelor noastre
a caselor noastre a trupurilor noastre flămânde bolnave și triste dar nemuritoare
viața mă copii viața urla Haralambie
așa a fost
era o fereastră care dădea spre canalul urât mirositor noi spuneam că suntem la veneția
un copac firav care stătea să cadă peste acoperișul spart noi spuneam că suntem la marginea pădurii
mai era și un pod peste care treceau oameni cu zâmbet de sticlă
firave anotimpuri am trăit noi acolo uneori spărgeam cerul în mii de bucăți a doua zi îl puneam la loc
și era bine
Haralambie purta cizme înalte și negre din piele crăpată avea ochi fioroși mâini subțiri care pictau îngeri
credea în Dumnezeu în Rai și în ce mai avea prin buzunarul său niciodată nu l-am văzut alb
purta mereu ca semn de recunoaștere un vultur pe umărul stâng și o raniță cu pâine uscată în spate
toți am mâncat din pâinea aceea a lui toți i-am ascultat cuvintele care veneau dinspre ape
lovea cu pumnul în masă și masa lua foc atunci în serile acelea de la marginea pădurii
1000 de globuri colorate începeau să alunece peste ape în fiecare glob dormea un înger pictat
și fiecare înger ne aducea aminte că avea să plecăm și de acolo
și că nu ne vom mai întoarce niciodată
așa a fost
viața mă copii viața urla Haralambie
(de parcă noi mai trăiam de parcă ea nu ne-ar fi trădat niciodată)
iar asta era bine
așa a fost
noi am plecat și nu ne-am mai întors niciodată acolo
doar Haralambie ne strigă uneori dinspre Rai că viața e a noastră a trupurilor noastre flămânde bolnave și triste
uneori pornim iar la vânătoare de vulpi iar cailor noștri le povestim despre pădurile prin care am trecut
le povestim ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp
................................................
ascultă această poezie în lectura autoarei
084.978
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 455
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “Haralambie strigând peste ape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1819262/haralambie-strigand-peste-apeComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
APAPAnghel Pop✓M-a convins poemul de la cap la coadă, conturează un peisaj fantastic ce-mi amintește de întrelumile delirante din \"Amantul Marii Doamne Dracula\" de Fănuș Neagu. Pendulând între realul imund și dincolo-uri eterate (\"era o fereastră care dădea spre canalul urât mirositor noi spuneam că suntem la veneția\"), Haralambie al tău are o tentă de personaj viguros din povestirile voiculesciene (\"avea ochi fioroși mâini subțiri care pictau îngeri\"), și mă opresc aici, că n-are rost să insist. Să-ți trăiască inspirația!
0
DBcred în ochiul tău viu și aprig de cititor și comentator și cu asta am spus tot ce pot spune în subsolul acestui text pe care mi-a fost foarte greu să îl scriu dar l-am scris, a fost un moment în care mi-a părut rău că l-am oferit public spre lectură, acel moment a trecut acum din cauza ta iar pentru aceasta
îți mulțumesc
o seară bună
dana
îți mulțumesc
o seară bună
dana
0
CGo reușită.
o schimbare de atitudine, de viziune. o poezie cu un înger românesc.
de fiecare dată când adaugi puțin nerv, poeziile tale capătă forță și se arată lumii într-un \"trup\" aproape perfect.
strofa a 4-a este de referință, de pus pe coperta 4 la următoarea ta carte,
felicitări.
cu stimă, Cornel Ghica
o schimbare de atitudine, de viziune. o poezie cu un înger românesc.
de fiecare dată când adaugi puțin nerv, poeziile tale capătă forță și se arată lumii într-un \"trup\" aproape perfect.
strofa a 4-a este de referință, de pus pe coperta 4 la următoarea ta carte,
felicitări.
cu stimă, Cornel Ghica
0
DBîți mulțumesc,
e aici o aducere aminte a fratelui meu dinspre ape materne trecute
nimic mai mult
nervul vine dintr-o trăire pe care, sincer, nu i-o doresc nimănui
uneori îmi vine să tac, alteori îmi vine să scriu...e bine că fac de fiecare dată ce îmi vine să fac...păi nu?:)
salut
să ne citim în continuare cu bine
e aici o aducere aminte a fratelui meu dinspre ape materne trecute
nimic mai mult
nervul vine dintr-o trăire pe care, sincer, nu i-o doresc nimănui
uneori îmi vine să tac, alteori îmi vine să scriu...e bine că fac de fiecare dată ce îmi vine să fac...păi nu?:)
salut
să ne citim în continuare cu bine
0
ABsemn de citire, fata frumoasa, te-asterni in cuvinte ca o spirala spre cer. la grea munca m-am angajat, incercand sa fac umor pe seama scrierii tale... Ma apropii de final cu \"recenzia\", sa nu dai tare in mine, daca dezamagesc...
cu drag,
matraguna
cu drag,
matraguna
0
DBpăi e simplu
poți să scrii despre mine că sunt și eu pe lumea asta o autoare acolo și ea, genială, inegalabilă, uluitoare, fascinantă, de un talent covârșitor, că mut munții din loc cu puterea cuvintelor și fac să leșine oamenii când îi privesc în ochi
și gata
vezi ce simplu e?:)))
acum serios vorbind
nu cred că voi avea puterea să mai ripostez, dacă Bella Dona ia pe cine în lănciile ei umoristice e clar...însă ce e e spus, e spus, lovește fără milă(și fugi:)))
tot cu drag,
elian(folosesc numele meu de zân ca să te impresionez :D)
poți să scrii despre mine că sunt și eu pe lumea asta o autoare acolo și ea, genială, inegalabilă, uluitoare, fascinantă, de un talent covârșitor, că mut munții din loc cu puterea cuvintelor și fac să leșine oamenii când îi privesc în ochi
și gata
vezi ce simplu e?:)))
acum serios vorbind
nu cred că voi avea puterea să mai ripostez, dacă Bella Dona ia pe cine în lănciile ei umoristice e clar...însă ce e e spus, e spus, lovește fără milă(și fugi:)))
tot cu drag,
elian(folosesc numele meu de zân ca să te impresionez :D)
0
Gscrii foarte frumos, nu te citisem, dar am s-o fac de-acum înainte.
chiar sunt unele bucăți ca niște plecăciuni pt Gellu Naum, chiar și numele acela haralambie, lung și ciudat, cu iz arhaic-regional etc. etc. (deși, aș îndrăzni să forțez și să zic că se vede că sunt scrise de o femeie, deci poate Lygia...). anyway, nu știu dacă e bine sau rău, dar mie mi se pare f expresiv.
a presto, orvoar ;)
chiar sunt unele bucăți ca niște plecăciuni pt Gellu Naum, chiar și numele acela haralambie, lung și ciudat, cu iz arhaic-regional etc. etc. (deși, aș îndrăzni să forțez și să zic că se vede că sunt scrise de o femeie, deci poate Lygia...). anyway, nu știu dacă e bine sau rău, dar mie mi se pare f expresiv.
a presto, orvoar ;)
0
DBsă știi că, în general, fiecare cuvânt pe care îl scriu e simțit până în prăsele, de multe ori mă desfășor prea amplu, nu știu să tai, adică nu îmi pot controla în ultima vreme debitul verbal în poezii, asta și pentru că ele au accente narative puternice, mai am de lucru la capitolul esențializare dar las această etapă să se consume apoi voi mai vedea ce e de făcut
mă bucur că ți-a plăcut
salut
a presto
mă bucur că ți-a plăcut
salut
a presto
0