oameni bătrâni

frumos discursul tau poetic, punctezi fiecare vers cu atata maiestrie epica de la cap si pana la sfarsitul poemului. un poem deosebit de implinit sufleteste. remarc cateva versuri care mi-au placut;

,,oamenii bătrâni aprind focuri la marginea lumii
sunt singuri și poartă spre ceruri linia orizontului
copilul meu\'\'

Cu placerea lecturi,
Radun.

mulțumesc pentru semnul de lectură

...aș fi râs un pic în semn de salut; dar la aasemenea poezii nu se râde, nici măcar în semn de salut; aș fi scris o poezie drept răspuns, dar iarăși nu se cade. Tavanul ce se înalță, soarele ce se ridică dintre podele ca dintre ape; masa -motivul împărtășirii \"bucatelor\", la care se așează străinul (celălalt identificat cu sinele poetei, devine o răsturnare dinafară-înlăuntru, răsturnare copiată invers de lumea dinafară ce se varsă interior); \"chibzuința iertarea și mila / o mai albă cămașă\" - aproape într-un cuvânt \"înțelepciunea divină\". Acea \"o fostă primăvară despletită și tandră\" este un simbol intens feminin al tinereții trecute, alăturat \"gurii\" (poarta, pragul, fereastra prin care toate se varsă in fluxul-reflux) ce se observă tăcută cumva dinafară (\"gură a mea care taci în neștire\") sugerează o taină neîmpărtășită, un amestec nerealizat. Apoi ușa se deschide - sunt 4 trepte (treptele-scară urcă sau coboară, patru - simbolul încercării, de asemeni simbol al vieții în ansamblu, dar și al patului morții - nu degeaba se spune patru scânduri, deși sunt șase; ar fi ilogic să se spuna șase, mă rog, asta este alta discuție) - până la tine (înstrăinare a sinelui), apoi fuga - se vede aici ceva ce scapă făpturii întoarse înafară, un soi de refuz al împărtășirii care este depășit prin forțarea cadrului și suprapunere de imagini, de unde senzația de ratare a împlinirii, de fugă. Versul \"m-ai înduioșat un moment\" conturează clar tabloul; recitind \"pe urmele noastre\", observăm jumătățile unei semințe - sufletul-spirit, omul-înger, martorul-făptuitorul, poetul-subiectul (deși „m-ai induioșat[…]”eu îl simt nepotrivit, feminin-cald, dar nepotrivit). Bun, avem perspectivele, pornim mai departe. Ratarea este a subiectului, care-i privit dinafară de către poetul-martor-înger (poetă, scuze, valul!). Este un refuz prin lipsa de compatibilitate, refuz care este ulterior regretat (\"sunt 4 trepte până la tine / 4 trepte coborâte în fugă\"). Refuzând întrepătrunderea, îngerul se refuză pe sine, își refuză propria moarte. Versul „mereu am alergat înspre el voiam să ți-l aduc întreg și viu [pe Dumnezeu]”arată rolul de mesager al străinului (strofa „auzisem prin lume […]”). Evident, dat fiind ratarea, celălalt rămâne străin („fără să îți poată aduce nimic deocamdată”), „pentru că a devenit prizonierul unui drum”.
Oamenii bătrâni sunt oglinda Domnului, oamenii care mor și duc scânteile către cer, ridica din colb aurul aruncat. Interesant cine este „copilul” („copilul meu / nu e nimic pentru tine”). Ținând cont că mesagerul-primitorul mesajului sunt una, copilul reprezintă ființa lor (unitatea lor) nematurizată („ratată”). Dar „într-o îndepărtată zi” vor evada împreună din lipsa lor, vor deveni. Până atunci pașii către linia orizontului (Dumnezeu) se vor face orbește, tremurat (cel puțin așa înțeleg eu finalul, deși nu o spune – ratându-se, martorul-înger-mesager își ratează rostul; recuperarea acestuia se face prin efort, reînvățarea lecției presupunând rupere de vechile hotare, sacrificiu).

De aceea nu am râs la această poezie, nici măcar sub forma de salut; nu se cade, dacă este așa cum am simțit-o.

cu respect,
pt.

p.s.: resubliniez critica: \"m-am înduioșat[...]\" și finalul.

îți mulțumesc

măcar pentru un astfel de comentariu și tot a meritat să scriu acest text

Impresionantă bucata asta de suflet de mai sus. Un poem scris parcă dintr-o răsuflare. Un poem care pe mine m-a lăsat fără respirație la un moment dat, pentru ca apoi să realizez cât m-a înduioșat. Mi-a plăcut foarte mult și înregistrarea pentru că mi-a întărit convingerile în legătură cu textul (ce altceva te poate ajuta mai mult în înțelegerea unui text decât lectura autorului?).
Cu respect, admirație și urări de bine acum de Paști, Raul C.

mulțumesc pentru semnul de lectură

sărbători luminoase


dana

În primul rând - Hristos a înviat!
Sărbători fericite să vă dea Domnul!

apoi...

Ați putea, rogu-vă, să-mi spuneți de acest comentariu este sau nu aproape de cele văzute/scrise ori ba? Căci de nu, trebuie să folosesc altă privire până nu se încheagă apele gândului! Sper să nu supăr...

cu respect,
pt.

Adevărat a înviat!
Sărbători fericite.

da, este aproape de cele ce s-au vrut a fi văzute de cititori
n-ați supărat
ba dimpotrivă
întotdeauna am crezut, domnule Petru Teodor, că poezia devine bunul cititorului odată ce ajunge la el, autorul doar scrie și trece mai departe

mulțumesc pentru revenire

tot cu respect,

dana banu