urmele zilelor noastre

²as fi oprit-o dupa prima strofa.

chiar am vazut un film, imi scapa acum numele cu ceva asemanator.mi se pare ca ai conturat, creionat destul de bine actantul.
cred ca de asta-mi place, ca nu-l vad ca pe un personaj in sine.
apoi, pentru traseu uita-te la baletele mecanice, chiar de Leger, o sa te ajute.

Strada prelungită la nesfârșit poate simboliza destinul.
Dincolo de tine ființează întunericul ce s-a hrănit cu frica noastră, cu urletul neputinței și în el sunt proiectate “urmele zilelor noastre”.
“La capătul străzii” ne așteaptă dezechilibrul dintre viață și moarte, dintre lumină și întuneric.

eu, dacă aș fi fost autorul dana banu aici, aș fi oprit-o înainte să o scriu, medeea, am scris pe fugă, așa cum îți răspund acum

e un autodicteu dacă vrei, nimic mai mult, un fel de dezechilibru asumat, un happening cât se poate de real,
nimic imaginar în textul de față,
iată cum realul poate deveni, oarecum, poezie sau ceva pe aproape, text dacă vrei

am notat pe fugă, cu exagerările mele de rigoare, o experiență asumată, trăită, depășită, acum plec iar spre mai departe sau mai bine spus voi reveni la metaforizările care mă caracterizează și chiar mă definesc:)

Răzvan,

să fie cum spui tu, nu îndrăznesc să te contrazic, ești prea categoric


vă salut și vă mulțumesc pentru semnele de lectură


elian

poate fiindcă nu descrii imaginarul în textul ăsta, de-aia mi-a plăcut destul de mult. e o altă trăire, chiar se simte viața din el.

și sunt de acord să se încheie poemul la \"chiar pot\". așa mi s-a părut și mie încă înainte să citesc comm-urile.

singura, faza aia cu tricoul cu lennon îmi sună cam obsolete, prea a la cărtărescu & a la generația lui, cu poemele alea în care ieșea el cu fosta nevastă la plimbare pe șos. ștefan cel mare îmbrăcați cu tricouri la fel etc. - nush de ce.

poate eu mi-aș fi luat un tricou cu portishead, sau ceva mai hibrid oricum... :P

pentru mine nu are sens doar prima strofă pentru că nu am plecat încă din poezia aceasta...

e aici un întreg

al meu

desigur voi, cititorii, puteți pleca mai departe cu ceea ce vă pare valoros sau interesant din acest text

în rest

fiecare cu tricoul său și cu vremea sa...


mulțumesc, mihai, pentru semnul de lectură


salut

o poezie vizuală, capătul străzii, copiii, imagini vii, câteva clipe trăite intens transpuse parcă în fugă de teamă să nu dispară tabloul fragil...
așa văd eu aceste versuri
pictorii își creionează rapid ideea...
rămân cititor fidel al acestor poezii
(am probleme cu exprimarea...nu pot spune decât ce simt)

\"Traversă piața cu ochii în gol, cu pași repezi, pierdută de realitate așa cum se trezea în fiecare dimineață după un somn chinuit, cu reprize dese în care se trezea și fuma în întuneric.\"

nu-i așa?

:)

salut, Cordeanu Iulia,

mulțumesc pentru semnul de lectură

Dana,
imi suna ca o jumatate de resemnare,cu accente de razvratire,cu,, tricoul cu lennon fără geacă/blugi negri teniși albi o brichetă în buzunar/10 lei și părul murdar\'\'.E si o jumatate de tipat aici,o demonstratie care se face siesi,o falsa demonstratie de fapt,pentru ca tu stii cel mai bine cum poti sa ajungi pana la capatul strazii.De intors e mai greu,usile nu raman deschise mult timp,trebuie fortate,implorate etc.
E ceva diferit de ceea ce am citit pana acum semnat Dana Banu,dar primul lucru care se impune este sentimentul,Dana nu scrie poezie fara sa o simta.Chiar si cand te ,,joci\'\' cum mai spui cateodata,intentia e evidenta si ascunde,bineinteles,o stare,mai intens sau mai slab conturata.Parca am mai zis, versurile tale respira si mereu am senzatia asta:).Nu ma plictisesc de poeziile tale(incerc sa fac rost de ele si pe hartie,e o obsesie a mea dintotdeauna sa tin cartea in mana,ca si cum as tine cuvintele),le citesc chiar si cand nu las semne aici(asta e o alta ciudatenie a mea,cu perioadele de tacere in care refuz sa vorbesc/sa scriu)
sincer,
Diana Tugui

ps:A doua strofa imi suna si mai diferit,nu ma impac deloc cu sangele ala in universul tau(poetic).

vezi tu, tânăra și fidela mea cititoare Diana, poezia asta mă reprezintă, dincolo de construcție și stil e aici ceva care, nu știu, mă tubură într-un fel ciudat...am scris-o repede dar m-am tot întors apoi, am recitit și de fiecare dată văd aici o altfel de dana banu

în strofa a 2-a nu mă vezi cuprinsă pentru că acolo e patimă și e ură, știi, fie vorba între noi, bărbații sunt niște exemplare umane foarte fragile, sunt foarte ușor de \"ucis\", sângele lor a curs de multe ori pe brațele și umerii femeilor, da, uneori mă gândesc că adevăratul sex tare e cel feminin...e acolo o față nevăzută a mea dar acceptată(oarecum)

în fine mă opresc că încep să bat câmpii și știi că nu îmi place să filozofez inutil, mă bucur să te revăd aici

cu bine,


dana

\"în fine mă opresc că încep să bat câmpii și știi că nu îmi place să filozofez inutil, mă bucur să te revăd aici\". exact cum spunea și Mihaiță cel drag nouă: \"e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune\" (am citat din prea îngusta mea memorie). te-ai oprit exact când ți-ai dat seama ca de fapt nu ai nimic de spus și-ți poți permite să-ți bagi basca-n ele de cuvinte. nu filosofezi nu pentru că ar fi inutil, ci pentru simplu motiv ca esti refuzată de filosofeală. crezi că toată zbenguiala asta poetică a ta chiar poate încânta pe cineva?? crezi ca dacă ai pe cap o droaie de coronițe primite de pe la poeții de serviciu ai zilelor care te-au cunoscut îți este scuzată lipsa de bun-simț??!!

pari foarte supărat...sper să îți treacă, poate un alt text al meu să îți placă, asta e...

nu văd sensul de a comenta un răspuns care nu ți se adresa

coronițe de la poeți de serviciu, lipsă de bun-simț, hmm, chiar erai supărat când ai scris aici, nu știu cine ești dar cu siguranță te-a enervat rău textul acesta, cu atât mai mult cu cât l-ai citit și ai încercat să îl comentezi la aproape o săptămână după ce l-am postat aici

după cum poți observa sunt câțiva cititori cărora le-a plăcut, doar pe medeea o cunosc în rest habar n-am cine sunt ceilalți care mi-au lăsat aici semne


salve
și nu mai fi atât de supărat, e doar un text fără nicio pretenție de filozofie

Se vede un exercițiu îndelungat pe tarlaua poeziei! Nu numai stăpînirea unei tehnici remarcabile în construcția unui poem am observat-o, ci și un dialog interior cu cuvintele care îmi place mult. Ce mi-a atras atenția la acest poem este faptul că sugerează prezența unui personaj pe care însă nu-l poți vedea. Ca o nălucă ce ți se pare reală, dar care, evident, nu e decît o aparență. Pare a fi erou (eroina) unei acțiuni, dar nici aceasta nu poate fi explicată, căci este și ea fără contur. Să n-o mai lungesc, e în poezia ta un univers fascinant, în care te duci ca-ntr-un labirint din care știi că nu mai ieși, dar nu te-ai întoarce nici de-al dracului din drum! Mi-a plăcut vizita aici și-mi pare rău că am cam întîrziat. Cz bine, IS

Ion Spânu, poeziile nu expiră deci semnul tău nu a venit nici târziu, nici prea târziu, l-am citit, l-am primit cu bucurie
și

îți mulțumesc pentru el


dana banu

good to my friend! da tu chiar poti am incredere.

:D

și eu am încredere

salve

Dana,
remarc si eu la tine... /stăpînirea unei tehnici remarcabile în construcția unui poem/. felicitari!

cu prietenoie,

Petruț,

mulțumesc
nu mă gândeam că textul acesta va mai primi vreun comm, e o surpriză chiar plăcută

dana