Poezie
iubitul meu are umerii luminoși
2 min lectură·
Mediu
iubitul meu are umerii luminoși
el întinde mereu o mână spre soare și-l stinge
atunci eu aprind luna deasupra noastră
cu un gest simplu sigur de neimitat
și toți oamenii tac sau dispar
uneori fugim în lume și uităm să ne mai întoarcem
despre noi se spune că avem chei potrivite
pentru toate ușile caselor locuite de alții
că trăim de partea cealaltă a lumii
undeva în pământuri
că suntem închiriați pe termen nelimitat unul altuia
că în definitiv nici nu existăm sau că totul e doar o poveste
despre 2 oameni care nu s-au lăsat cunoscuți sau văzuți niciodată
și nici măcar nu mai au vreo șansă
noaptea inventăm anotimpuri și țări absurde
ziua plecăm la paris acolo ne cumpărăm priviri admirative
pantofi strălucitori mănuși albe portțigarete și pălării violet
seara suntem la veneția într-o gondolă de jucărie sau la salonic mâncând măsline
până în zori construim castele acoperite de versuri-licurici
dimineața scriem poeme pe toate zidurile
trecătorii citesc și pleacă mai departe zâmbind
iubitul meu are o tristețe înaltă și fragedă
ea se revarsă în fluvii pe marile bulevarde ale unor orașe care nu există
umerii lui sunt luminoși rozalbă îi este linia fină a gâtului
din pământuri noi facem mereu semne mult prea ciudate prin ceață
de pe umerii lui eu privesc spre oameni fără de teamă
și oamenii tac sau dispar nu înainte de-a spune despre noi
că de fapt n-am existat niciodată
și nici nu mai avem vreo șansă
închiriați cum suntem pe termen nelimitat unul altuia
ascultă acest text în lectura autoarei
el întinde mereu o mână spre soare și-l stinge
atunci eu aprind luna deasupra noastră
cu un gest simplu sigur de neimitat
și toți oamenii tac sau dispar
uneori fugim în lume și uităm să ne mai întoarcem
despre noi se spune că avem chei potrivite
pentru toate ușile caselor locuite de alții
că trăim de partea cealaltă a lumii
undeva în pământuri
că suntem închiriați pe termen nelimitat unul altuia
că în definitiv nici nu existăm sau că totul e doar o poveste
despre 2 oameni care nu s-au lăsat cunoscuți sau văzuți niciodată
și nici măcar nu mai au vreo șansă
noaptea inventăm anotimpuri și țări absurde
ziua plecăm la paris acolo ne cumpărăm priviri admirative
pantofi strălucitori mănuși albe portțigarete și pălării violet
seara suntem la veneția într-o gondolă de jucărie sau la salonic mâncând măsline
până în zori construim castele acoperite de versuri-licurici
dimineața scriem poeme pe toate zidurile
trecătorii citesc și pleacă mai departe zâmbind
iubitul meu are o tristețe înaltă și fragedă
ea se revarsă în fluvii pe marile bulevarde ale unor orașe care nu există
umerii lui sunt luminoși rozalbă îi este linia fină a gâtului
din pământuri noi facem mereu semne mult prea ciudate prin ceață
de pe umerii lui eu privesc spre oameni fără de teamă
și oamenii tac sau dispar nu înainte de-a spune despre noi
că de fapt n-am existat niciodată
și nici nu mai avem vreo șansă
închiriați cum suntem pe termen nelimitat unul altuia
ascultă acest text în lectura autoarei
095.791
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 258
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “iubitul meu are umerii luminoși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1831068/iubitul-meu-are-umerii-luminosiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPSPsilviu viorel păcală✓că tare aș vrea să vă văd împreună cu toate accesorile poeziei.
0
DASe pot închiria multe imagini și din San Francisco și Las Vegas. Dar ce nu se poate închiria azi și de unde nici nu te gândesti! Numai umerii luminoși nu se pot închiria decât în poezie. Așa aș vrea să îi găsesc cum îi găsești tu, Dana, în fiecare poezie de a ta. Am avut o lectură frumoasă cu tine. Mulțumesc!
0
ȘCDistincție acordată
dana, eu te citesc cu drag mereu. nu prea las semne dar sunt prezent.
in poezia asta ma simt de parca tu esti la plimbare cu iubitul acesta si eu(adica eu ca cititor) sunt la doi pasi in spatele vostru.
/seara suntem la veneția într-o gondolă de jucărie / un vers la fel de luminos ca si umerii.
imi place ca in acest poem ramai la imaginea iubitului luminoasa, feerica, unica. cred ca de fapt vb de sentimentul iubirii cu trup de om :) ma bucur ca nu e nimc aici care sa dezechilibreze, nimic conflictual, nimic perturbator. desigur ca si ele sunt bune si trebuiesc remarcate (si ai si astfel de poezii) aici insa le eviti. chiar daca stau si ele undeva ca o sabie :) /închiriați cum suntem pe termen nelimitat unul altuia/
multe flori duminica in suflet sa ai
in poezia asta ma simt de parca tu esti la plimbare cu iubitul acesta si eu(adica eu ca cititor) sunt la doi pasi in spatele vostru.
/seara suntem la veneția într-o gondolă de jucărie / un vers la fel de luminos ca si umerii.
imi place ca in acest poem ramai la imaginea iubitului luminoasa, feerica, unica. cred ca de fapt vb de sentimentul iubirii cu trup de om :) ma bucur ca nu e nimc aici care sa dezechilibreze, nimic conflictual, nimic perturbator. desigur ca si ele sunt bune si trebuiesc remarcate (si ai si astfel de poezii) aici insa le eviti. chiar daca stau si ele undeva ca o sabie :) /închiriați cum suntem pe termen nelimitat unul altuia/
multe flori duminica in suflet sa ai
0
DBunul dintre textele de care mă simt cel mai apropiată
țin mult la culorile lui, la luminile lui schimbătoare,
îl recitesc și eu câteodată cu senzația că am reușit aici să spun exact ce și cât voiam
o mare iubire(sau una mică sau una mijlocie sau una pătrată sau una sferică sau una aproape sau una departe) nu dă întotdeauna versuri mari, părerea mea, dar cu siguranță oferă starea necesară pentru a le scrie, na, iată că mă aventurez și eu în maxime și cugetări însiropate:)
mai bine mă opresc la timp înainte să cad cu nasul în zăpadă
observ acum că sunt prima pe care ai comentat-o pe aici, asta mă bucură
salut, aura de la paris,
iarnă frumoasă
țin mult la culorile lui, la luminile lui schimbătoare,
îl recitesc și eu câteodată cu senzația că am reușit aici să spun exact ce și cât voiam
o mare iubire(sau una mică sau una mijlocie sau una pătrată sau una sferică sau una aproape sau una departe) nu dă întotdeauna versuri mari, părerea mea, dar cu siguranță oferă starea necesară pentru a le scrie, na, iată că mă aventurez și eu în maxime și cugetări însiropate:)
mai bine mă opresc la timp înainte să cad cu nasul în zăpadă
observ acum că sunt prima pe care ai comentat-o pe aici, asta mă bucură
salut, aura de la paris,
iarnă frumoasă
0
AG
da esti prima pe care am comentat-o si tot odata prima citita, imi place stilul tau si ma regasesc mult atat in idei cat si ca personalitate, poate ca eu nu am rabdarea de a le expune intr-un text conturat in rime, eu le desenez mai mult, dar cititindu-te imi dai un mic impuls spre visare, nu citesc tot odata, ci una doua pe zi, e ca o delicatese pe o savurez, nu vreau sa ma satur din prima c vreau sa simt gustul si maine.
iarna frumoasa si tie, aici sunt fulgi superbi ce-mi saruta nasul fulgerator de rece:)
iarna frumoasa si tie, aici sunt fulgi superbi ce-mi saruta nasul fulgerator de rece:)
0