3 cântece spre capătul nopții

I

e frig în lume
vom ridica orașe peste care vântul va trece ducând cu el viața noastră cea de toate nopțile
într-o zi
va ninge și pentru noi cu blândețe și somn cu multă înțelegere și nesfârșită milă
abia atunci
ne vom ridica din trupurile celor care ne-au iubit și ne-au așezat numele în case primitoare

e frig în lume
peste ape nu se mai aud acum cântecele mateloților iar porturile sunt pline de femei despletite
vezi tu
cineva respiră în umbra mea cineva umblă cu țeasta lui Yorick printr-un clar de lună aproape nostalgic
odată cu zorii
blestemul de mamă ne va bea sângele din cupe transparente ne va îngenunchea trupul și îl va semăna apoi în pământuri fertile
vom ieși
din ziduri din pietre din convoaiele nopții din durere și strigăt vom ieși învingători și singuri fără putință de întoarcere

e frig în lume
pe o tavă de argint tristețea-accesoriu de lux oferit oricui la întâmplare mâncăm din patima neagră a zilei fără sfială
pierdem
cuvinte oameni momente imagini câteva iubiri desprinse în grabă din calendarele înnegrite de fum
dar trecem
prin viețile oamenilor la întâmplare cu imensă liniște cu un rânjet stupid arborat la catarg
ne e
silă și frig teamă și moarte dezgust și un lan de cruci secerate păduri de ură ceață hrănită cu disperare

II

otrăvuri
irigă pământurile pe care le-am cucerit din nebăgare de seamă
doar zgomot
aici suntem la capătul nopții lungul drumul înspre noi s-a sfârșit
poate
ar fi trebuit să găsim paznici mai buni pentru toate cuvintelor noastre
poate
ar fi trebuit să devenim prizonieri imperiali și să bem alcooluri neîndoite cu apă

fie mlaștina în care viermuim binecuvântată
fie țările noastre ridicate în slava soarelui
fie mâna care scrie cuprinsă de neant
fie drumul țărână și nașterea repetată

III

e frig în lume
noi suntem călătorii de la capătul nopții flacăra noastră acoperă cerul
taci
și nu te întoarce și nu pleca pe niciun alt drum niciodată
cântă
și inima ta va primi un alt om spre desfătare și hrană spre mai departe și înnoptare
treci
și în purpură înveșmântat îți va fi glasul fiii oamenilor îți vor da adăpost pentru la moarte
niciodată
o vai niciodată zborul pe deasupra orașelor ridicate din prea multe cuvinte nu îți va fi împlinit
deși
într-o zi vei cădea din ceruri peste lumea înfrigurată
atunci
va fi sărbătoarea celor 1000 de cântece pentru întinsele câmpii de gheață


ascultă poezia în lectura autoarei