oameni

din prima strofa si ultimele trei versuri mi-am facut un text asa simplu si nepoetizat, incat dau fuga si mi-l recitesc.
da, asa imi pare si acum, ca impactul acolo se concentreaza. acolo textul ma tine sa postim o tigara.

m-am jucat la cafea de dimineață și mi-am spus să vă arăt și vouă jocul meu matinal

încerc să reînvâț a scrie text scurte, am cam uitat deprinderea asta


mulțumesc pentru semn


dana

PS: am privit cu ochelarii bine așezați pe nas înspre versurile semnalate de tine, sunt ca niște licurici, ai dreptate:)

tastatura și senectutea:)))

voiam să scriu desigur \"încerc să reînvăț a scrie texte scurte\"

\"ca o lumină arămie de toamnă\"
când zic toamnă cam arămiu gândesc...
de ce nu doar \"lumină arămie\"?

de ce \"pe chipul unui stârv\" și nu doar \"pe un stârv\"?
chipul trimite la persoană, la om
mi se pare cam mult
\"un stârv\" ar fi mai ambiguu

\"prin aglomerația din oraș\"
când spui aglomerație cam spui oraș. că la țară nu prea e aglomerație.

\"ea se împiedică și îl atinge din întâmplare\"
dacă s-a împiedicat, atunci asta a fost cauza atingerii, nu mai e \"din întâmplare\"
aș păstra ori împiedicarea, ori întâmplarea

\"se privesc în același timp
unul pe altul\"
dacă se privesc unul pe altul atunci e în același timp, nu?

\"între ei o singură ușă de fier\"
de ce o singură ușă? ar putea fi mai multe? când privești pe gaura cheii se subînțelege că e o singură ușă, pt. că ar fi cam greu să privești prin gaura cheii prin mai multe uși.

\"apoi s-au uitat unul pe altul\"
dacă ei s-au uitat, atunci e clar că unul pe altul

în locul acestor explicitări inutile poți insera mici așchii de real foarte percutante

trecând de cârcotelile mele obișnuite (încă nu mi-am băut cafeaua și e deja 12 jumate!) țin să zic că istorioarele tale mi se par lirice și bine selectate, stilizate
mai ales a treia m-a lovit rău, am s-o pun în colecție
să mai scrii așa, Dănuțo

am ținut cont de unele observații pe care mi le-ai lăsat aici și am modificat pe ici pe colo, mi-ai fost de ajutor

-\"lumina arămie de toamnă\" o las, nu renunț la ea nici în ruptul capului:), lumina arămie poate fi și de apus, de veioză sau filtrată printr-o perdea arămie

-e doar \"o singură ușă\" pentru că nimic altceva nu mai este între ei, în sensul de foarte aproape unul de altul, cam șubredă ușa aia, mai mustăcesc, mă mai gândesc...

-am păstrat și aglomerația orașului, s-ar putea să ai însă și în acel caz dreptate


mulțumesc, Anghele, mai scrie Dănuța, mai încearcă, am mai spus, fac exerciții, încerc să îmi exersez mâna


o zi bună


servus

eu nu stiu ce-as scoate din text
fiecare strofa se leaga
si cine te cunoaste stie asta
e asa ca si carul mare care clipeste frumos si teapan din stiutele stele alcatuitoare

mi-a placut, danuto

sa-mi traiesti!

nu sunt tablouri diferite, ai dreptate, cel puțin nu așa le-am gândit inițial, există ceva care le leagă, cine mă cunoaște știe:)

prezența ta aici e chiar precum carul mare


am făcut foarte multe modificări pe textul ăsta, mi-e mai la îndemână să mă desfășor în texte largi, e al naibii de greu să concentrezi, să spui simplu, să scrii puține cuvinte încercând să spui mult, cere efort, timp, în fine, un nerv aparte al scriiturii pe care nu vreau să mi-l pierd, exersez, exersez, exersez

dacă tu ai văzut aici ceva bun înseamnă că așa e, știi cât de mult prețuiesc privirea ta


îți mulțumesc
și
trăiesc
:)


dana

mi-a placut, da, mult placut, pentru ca am simtit toata intensitatea „singuratatii” [d]intre oameni, intre multi, multi....fiecarea cu lumea, cu povestea, cu [ne]amintirile, cu himerele lui. intre toti e o usa, mai mult sau mai putin subreda. uneori usile se zidesc, in loc sa se deschida.

http://www.youtube.com/watch?v=VPZSsBfVlro


îți mulțumesc