cei doi

aveau o lume a lor

și lumea s-a făcut mică și a plecat de la ei

uneori seara coboară peste oraș doar ca să îi caute

dar ei sunt departe

ascunși fiecare într-o altă poveste

nu au traversat niciun pod împreună

deși se spune că au construit 1000 de poduri

doar au tăcut un timp

apoi l-au dat mai departe


undeva deasupra blocurilor soarele moare în fiecare dimineață


memoria ca o pată albă


în iarna aceea zăpezile au acoperit cerul

strigătul lui peste ape

și sfârșitul cuvintelor ei



ascultă acest text în lectura autoarei