povestea funigelului armand și a teribilei cusătorese ludmila

șarete suave de aer trec prin orașul castanelor coapte și al duioaselor dramolete
văzute doar de obloanele trase și de felinarele stinse
care tot spun povești la urechea cișmelelor
în oftaturi prelungi de viori transparente alunecă noaptea
un parfum de lavandă acoperă castele de fildeș
printre gene doar visul cu rozalbă lentoare filtrează încet aromata lumină

pantofi cu glanț și dame cu fionguri dau patefoanelor lumină și contur
o taină coboară în lume și galbene arome dospesc cu vrednicie nori blânzi de fum și rotocoale-n ceruri

cusătoreasa ludmila veghează lângă samovarul sărac globul de sticlă e gol și-acoperit cu muselină albastră
fereastra e-nchisă zgomotul străzii departe prin văzduh trec la-ntâmplare cai negri la trap

funigelul armand cu papion și panaș colorat cu surtuc movuliu scurt la mâneci și mustață imberbă
strivește-ntre dinți dulci boabe de struguri visând cu nesaț la șifonierul în care zace ascunsă
toamna de catifea mătase și frunze toamna cu obraz de gutuie

prin damigene șanțuri streșini și taverne alunecă amurgul
se-nnegurează lumea se tulbură perdeaua de borangic subțire se bâlbâie amoruri zaharisite alene în umbre de-mprumut
e vremea ceasornicelor mute e vremea acelor de argint care străpung cu sârg degetele firave ale cusătoresei ludmila

prinț al cămărilor goale al magaziilor tandre și-al ungherelor grizonate
funigelul armand amețit de aromele cusătoresei ludmila ia primul vapor cu aburi desenat pe perete
de un pictor nătâng cu plete și pipă din spumă de mare
coboară apoi nostalgic supus în globul de sticlă

teribila nostră ludmila termină însă tocmai atunci de brodat rochia pentru balul de iarnă
o îmbrăcă în grabă apoi deschise fereastra și își luă zborul încet pe deasupra felinarelor stinse

......................................................

prin orașul castanelor coapte și al duioaselor dramolete se spune și acum că
în globul de sticlă brodat cu migală pe trena rochiei cusătoresei ludmila
cea care trece noaptea în zbor pe deasupra acoperișurilor
funigelul armand doarme și se visează mare împărat al toamnelor nude
dar
o taină e-n lume și toamna-i departe bine ascunsă în șifonierul ludmilei



ascultă acest text în lectura autoarei