Poezii

tu ai vândut marea. în ziua în care am băut soarele și ardeau toate vocile din sângele meu cerul era plus infinit tu tu ai vândut marea buzele mele crăpate mi le-am mușcat în deplin deșert ard

LTLuna Tudor

0

0

și-apoi mă gândesc la toate poveștile nespuse din mine în noaptea asta, știai, luna pare înecată în fum de țigară mi-e dor de gândurile începute și rătăcite în aceste cotloane, asta, doar asta sunt

LTLuna Tudor

0

0

pornise. aștepta un verdict însă nimeni nu avea să i-l dea eram prea mult eu sau era prea mult din ea ademenitoare, îmi stătea în vertebre, un înger sau o târfă perfectă două caste într-o

LTLuna Tudor

0

0

într-o viață viitoare aleg sa fiu una dintre pisicile noastre o să mă uit la mine mereu și pe seară o sa torc undeva aproape aproape de schimbarea din tine într-o viață anterioară sigur tot o

LTLuna Tudor

0

0

nu știu niciodată cum să încep a-ți vorbi, cu toate continuările astea din mine prea brusc, m-am dezvelit de cuvinte până la o brutală înfrigurare dintr-un mine cât de al meu n-am învățat nici

LTLuna Tudor

0

3

jur că iepurele meu n-avea niciun ceas de buzunar abia după ce-a fugit am început să-i întorc rotițele, ora exactă să lovească în plin miază-noaptea deși de pe-atunci mi-era mereu frică

LTLuna Tudor

0

0

ieri am făcut o radiografie pulmonară, îți vine să crezi că doctorii ăștia nu au găsit nimic din tine acolo? deși aveam sânii reci de la un aparat nepoliticos de necunoscut nici nu știam cum îl

LTLuna Tudor

0

2

într-o bună zi voi fi și eu cealaltă femeie și atunci sufletul meu va avea gust de vin alb demi-sec, îți spun, pentru că singură voi alege ce gust va avea abandonul meu cum îl voi trăi sacadat,

LTLuna Tudor

0

0

n-am întâlnit niciodată un înger și astăzi, seducția îmi pare singurul motor al umanității. pauză de publicitate: sprijinită în coate, de bar, visez oameni noi și e prima oară când nu pot re-crea

LTLuna Tudor

0

0

- I- într-o zi, m-au evaluat niște oameni ca fiind excepțională, cu un X pe o foaie de hârtie mă pregăteam să-mi împletesc o coroniță de angajat model. alături, în mijlocul conversației, s-a

LTLuna Tudor

0

0

la început, a fost o lume fără culoare. cineva mutase luna și lupii urlau, lupii, ei care au fost mereu cenușii. orașul era aproape și eu eram încă un om viu, dar singur, în întuneric. la

LTLuna Tudor

0

0

decât atât, mai bine o mansardă întreagă prin care să alergăm prea desculți până ne vor durea tălpile de râs încăpem amândoi în același cotlon de vis și matematic nu-mi pot explica pentru ce, sau

LTLuna Tudor

0

0

și de-acum da, eu te pun ani la păstrare / și te-ascund prin tot atâtea buzunare de-acum te-nterzic categoric / fără a-ți mai zâmbi alegoric te salut cu frustare / și c-un punct de-ntrebare /

LTLuna Tudor

0

0

cuminte, te-ai adăpostit în visul meu și m-am trezit cu poftă de toamnă târzie, de paltoane și măinile noastre ascunse una-ntra-alta ne plimbam amândoi în fotografia veche a unui parc din copilăria

LTLuna Tudor

0

0

și... e prea târziu să mai împărțim cuvinte, uite cerul a ajuns să crească un suflet mai mare decât al nostru câți ani ai? și din ei cam câți ai trăit? da, chiar așa, cum se cuvine. cu

LTLuna Tudor

0

0

când mă urc în tramvai, e ca și cum m-aș plimba prin trecut zâmbesc somnoroasă și puțin melancolică bucureștiul se colorează gri după geamul murdar, aleargă aleargă sufletul meu sare din stâlp în

LTLuna Tudor

0

2

Așa mi-am spus și eu, poate nu e pentru oricine, trebuie să ai vreo câteva clase în plus să știi să citești printre rânduri iar, când nu poți, să te prefaci frumos. Seara, deschid o carte și

LTLuna Tudor

0

3

"într-o zi, doar mi-a izbucnit în suflet. se juca sub ochii mei ca o lume în lume. am înțeles brusc cât de ușor iubim într-o fotografie alb-negru, cu sufletul developat dintr-o dată pe o stradă

LTLuna Tudor

0

0

trupurile noastre se trezeau unul într-altul. vertebre răgușite în același sărut un chin întratât și doar patul mirosea a păcat adâncea prăpastia din noi am închis-o chiar cu buzele noastre. mă

LTLuna Tudor

0

0

nu știu când și cum s-a lăsat ceața, zâmbetul meu a ajuns urma țigării pierdute în ea sub un cer aplecat peste noi (bătrân?), se mai vedeau câteva lumini, poate o lampă stradală însingurată,

LTLuna Tudor

0

5

ei îi plăcea să cânte la pian pianul cânta peste străzi trotuarele se porneau fără sfârșit începeau își purtau ploile ne-ntrerupte cădeau vânturi sfârșeau orașe și orașele sfârșeau lumea se

LTLuna Tudor

0

0

venea toamna cea deasă, încâlcită precum n-aș fi putut nici s-o imaginez atâtea ramuri dezgolite brațe-ndoliate ce s-au întins spre pământ, toamna se ruga păgân, s-o iertăm toamna se ruga

LTLuna Tudor

0

0

Repaos din pașii greșiți pe drumul cel drept. Luna alunecată și tu o săruți, iar protestul meu mut e mâna ce-nfiorată te respinge pentru a te căuta apoi cu sufletul în degete

LTLuna Tudor

0

0

așteaptă puțin! suspendat peste-un cot de pământ am atâtea tăceri pentru tine. - și nici-un cuvânt? ssst...se-ntunecă toamna...ascultă. mi-e frig, cum pândește iarna cea slută - și mi-e frică.

LTLuna Tudor

0

0

așa aș despărți lumea între mine și restul, un cutremur de cuvinte nespuse, un cimitir întreg de interjecții căzute la datorie pe când un ridicat din umeri și consoane ar fi creat conversații

LTLuna Tudor

0

2

mă joc clarificare a intențiilor mele supusă crudului zâmbet când trist am unghiile roșii și o garoafă asasinată pe birou. am mai fost așa diagnostic reîntors așteptat dorință pictată în

LTLuna Tudor

0

5

demult, ceream să fiu vindecată să prind rădăcini din vise să mă-mbăt, pentru prima dată, din vinul trupului meu de-atunci. câte răsărituri și-au purtat ferestrele deschise, și maluri triste

LTLuna Tudor

0

0

Se-ngreuna pământul peste care călcam apăsat și-n urma tălpii mele respira a iarnă era un câmp întreg negru precum ars însă rece, aproape devenisem și eu doar o gură de aer, o nălucă într-o

LTLuna Tudor

0

0

te ferești treci când te lovești cu adevărat de mine sunt doar un punct de sprijin în ochii tăi pentru o secundă iată-mă alerg razant în irisul tău un penultim anotimp cu zborul mut cu

LTLuna Tudor

0

1

portretul meu nu e terminat mă ascund în spatele lui ca un hot amator, ma va prinde viata de zi cu zi sufar de cleptomanie imaginara si inca nu ma poti acuza de nimic ne vom trasa linii vertebrale

LTLuna Tudor

0

0

Îmi venea să opresc oameni pe stradă, să le spun cinstit, în față să-i privesc, să-i privesc cu adevărat, și să le spun că vreau să fug din acest oraș, că vreau să ascund acest oraș undeva într-un

LTLuna Tudor

0

0

Mușcăm din tot și totuși până acum n-aș putea spune ce gust are viața asta dacă e sărată sau puțin prea dulce, cât să-ți dorești mereu altceva, să-ți fie poftă de altcineva nu să-l cunoști sau să

LTLuna Tudor

0

1

te-am așteptat anotimpuri întregi și-a venit vara cu pașii de praf, de moloz de pe străzi, cu tălpi negre de soare și oja sărită pe unghii probabil din cauza mării sărate, pe care n-am apucat s-o

LTLuna Tudor

0

0

Mail-urile tale erau în continuare blocate, în carantină, ca mine, ca tine, ca noi toți. am auzit că circulă, în deplină libertate și inconștiență, o boală mortală pe străzi, se numește

LTLuna Tudor

0

0

de-un galben bolnav prin vene îmi bate soră cu vântul din frate în frate, toamna - un joc nemilos de culori - noaptea-ncărunțită încă din zori atunci, se rupe din mine, întâi se mai

LTLuna Tudor

0

1

ne-am lipit însângerat, nici nu se putea altfel, vertebrele tale le-au sărutat pe-ale mele cu o voluptate viciată ce ieșea din noi, încălzea noroaiele de pe străzi - tu chiar crezi că lumea se

LTLuna Tudor

0

2

Bine ai venit în cursa mea, aici ai instrucțiunile, sunt scrise într-o limbă ce n-o poți descifra e a sufletului meu, hai să nu ne pierdem timpul prin dicționare de dragoste cuvintele oricum nu se

LTLuna Tudor

0

3

și da, nu știu cum aș putea să nu te iubesc când stăm aleatoriu împreună și încălzim aceiași centimetri printr-o răsuflare compusă din bătăi nesincronizate în cuiburile noastre, în stânga în

LTLuna Tudor

0

0

Când norii ne mint, râdem, ca apoi să uităm cine-am fost. Nu întindem mâinile, nu cerem ajutor, nu credem în trecut și nici în viitor. Ne e frică, în ultima clipă, să nu intre fericirea pe

LTLuna Tudor

0

0

el e prins între viață și moarte, între lumină pierdută și întuneric. cu mâinile întinse, cheamă ploaia să-i curețe ochii ce-s pietre pentru rugăciuni aprinse. e singur. și nu cunoaște frica,

LTLuna Tudor

0

1

el se lupta cu licuricii din poveștile mele nespuse părăsea poteci cunoscute, în iarba ce tăia verde și crudă, dragonii se prefăceau că dorm, s-a oprit în fața unei biserici secrete, era plină de

LTLuna Tudor

0

0