Poezie
tinerețea mea
mereu amânată
1 min lectură·
Mediu
demult, ceream să fiu vindecată
să prind rădăcini din vise
să mă-mbăt, pentru prima dată, din vinul trupului meu
de-atunci.
câte răsărituri și-au purtat ferestrele deschise,
și maluri triste ale nopții
au străjuit, de-atâtea ori, iluzorii lumini ale orașului
ale mele
zboruri încrustate pe fruntea albă a copilului
ce-a pățit cu grația prăbușirii peste ani
săruturi i-au pătat sufletul
și mâinile străine din trup, hulpave-au furat.
undeva, dansul dintâi strălucea precum tinerețea mereu amânată...
Vindecă-mă
acoperă-mă cu ce nu cunosc și colorează-mă în ce nu cunosc
copilăria mea ia-o și salveaz-o de mine.
002.363
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luna Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Luna Tudor. “tinerețea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luna-tudor/poezie/13955211/tineretea-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.