o poveste despre un singur punct

tu ai vândut marea.

în ziua în care am băut soarele și ardeau toate vocile din sângele meu

cerul era plus infinit

tu

tu ai vândut marea

buzele mele crăpate mi le-am mușcat în deplin deșert

ard cuvintele arde tăcerea o sopârlă cu ochi de destin își bate joc de noi

am intrat goală în valuri de vânt

nisipul se înfiltra prin crăpături mi-am dat jos pielea asta sunt doar eu

tu nu mă poți vedea

tu ai vândut marea

și seceta asta cumplită nu mai face diferențe între deșert și pustiu

e nevoie de un orb

călăuzește-mă

tu care ești prietenul nimănui doar al meu

încă o distanță încă o sete

un pat de nisip

aici înaintea șerpilor erau prăpăstii de apă infinit misterioase

până pe când ai vândut marea

în orizontul topit ecourile vocilor noastre himere

liniștea asta fierbinte pune în libertate omul înecat de sete

Dumnezeu ne va găsi pe noi toți arși și betegi cu nisip în glas și creaturi de piatră care fac dragoste într-o lumină perfectă

am băut soarele

ai vândut marea

am moștenit doar vântul de miazănoapte

și în stăpânire un deșert de neînfrânt