A thousand unseen hands

și-apoi mă gândesc la toate poveștile nespuse din mine

în noaptea asta, știai, luna pare înecată în fum de țigară

mi-e dor de gândurile începute și rătăcite în aceste cotloane, asta, doar asta sunt eu

noi toți, suflete schițate așteptând o culoare

cred că doar câteva în tot universul mai știu să viseze

și eu da și tu nu

așa că te pot imagina

cumplit de încet, cum m-ai îmbrățișat cu o mie de mâini nevăzute

și atât - dar prea mult.

apropierea noastră înghițea timpul, l-am simțit în goliciunea trupurilor părăsite pentru un poate sau un mai târziu sau un niciodată

a fost un moment în care am știut totul, și nu, nu există niciun adevăr absolut

știai?...doar infinitul din noi