Poezie
interviul unei erori
1 min lectură·
Mediu
pornise. aștepta un verdict însă nimeni nu avea să i-l dea
eram prea mult eu sau era prea mult din ea
ademenitoare, îmi stătea în vertebre, un înger sau o târfă perfectă
două caste într-o societate doar a mea dar selectă
râsul sălbatic când lumea-ncepe, și-nainte ca formă să ia
ataca prea târziu să mă pot apăra
ca un șarpe-n coloană urca ambițios, cum în sus cum adânc
răsturnându-mă-ntreagă precum cer în pământ
doar o dată mușca - prelung apăsat pe mecanismul defect
al sufletului cu gust de perfect
tăcea îndelung, apoi se jura, promitea și părea
că vinde ce ai ca să cumperi ce n-avea
și-atunci visa cum va fi fost
momentul nostru reîntors
orgasmic anotimpul când trag din țigară
și uite...e goală de suflet, pielea asta amară,
o eroare abruptă. și eu într-un univers apăsând
mâna pe armă, gândul pe gând
ea...aduna zâmbete, stinge visele-n șoapte
se luminează de zi se luminează de noapte.
002612
0