the fall

atunci a venit ziua aceea, în care, dacă te uitai atent, chiar vedeai câtă simetrie există în lume cum nu poate exista echilibru perfect, doar o continuă mișcare a tuturor oameni purtând în suflet galaxii pe care nu le voi putea cunoaște niciodată, oricât aș fi de aproape, tipare în conversațiile purtate, chiar și în cele doar imaginate și ecouri din tot sunt mereu eu în schimbarea mea, plină de viețile secrete ale celorlalți doar într-o lume care nu mai are puterea de-a mă sufoca mi-a dat mi-am dat voie să cad să-mi amintesc de fragilitatea oaselor mele rupte din stele de cât de ciudat de simplu este totul până la urmă: amintiri sub piele și uneori emoții dar nici măcar ele nu-și cunosc numele