Poezie
La pândă, în slujba nimănui
(vis-dialog-și-iar-vis)
1 min lectură·
Mediu
așteaptă puțin! suspendat peste-un cot de pământ
am atâtea tăceri pentru tine.
- și nici-un cuvânt?
ssst...se-ntunecă toamna...ascultă.
mi-e frig, cum pândește iarna cea slută
- și mi-e frică. de unde va lovi, peste-un timp fără nume
peste tâmplele mele. și-ntre ele o lume...
- știi,
va ninge peste noi cu alb monahal, și abrupt.
într-o zi, pasul tău de al meu va fi rupt
și-atunci ne vom crea peste abise de zăpadă virgină
chiar acolo unde toamna ne-asasinase haină
știu.
ne pândește cuminte, prea frumos, prea final
un verdict din acela banal
- să mai fug? mai e loc, mai e timp?
- tu încearcă
parcă te-ai uita înapoi...parcă
002.416
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luna Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Luna Tudor. “La pândă, în slujba nimănui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luna-tudor/poezie/13958263/la-panda-in-slujba-nimanuiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.