cum s-a rugat toamna

venea toamna cea deasă, încâlcită precum n-aș fi putut nici s-o imaginez

atâtea ramuri dezgolite

brațe-ndoliate ce s-au întins spre pământ, toamna se ruga păgân,

s-o iertăm

toamna se ruga frumos, a-nnălțat un rug imens în oraș,

aprindea inima unui castel pustiit de civilizație, printre noi

toamna se ruga jertfind

câte frunze, câți pași, peste și sub toți cădeau poveștile ei, copilăria mea fugea după ele

...și mii de culori

toamna se ruga-n genunchi și parcă m-a-ngenunchiat și pe mine

iar lumina părea să crească încet

alerga printre frunze, sub genele mele s-a clătinat

un minut

atât s-a rugat. și martor, doar eu