sufletul înșeală în vis

trupurile noastre se trezeau unul într-altul. vertebre răgușite în același sărut

un chin întratât și doar patul mirosea a păcat

adâncea prăpastia din noi am închis-o chiar cu buzele noastre. mă mușcai milimetric

prin tine îmi luam gura de aer

gura ta.

ai pătruns prin piele tot mai adânc înrâit de-un abandon cu iz de verdict

ne crescuseră mâini înfometate

ploua din atâta sete erai sărat pe rănile mele pe buzele mele

m-ai frânt brusc

lumea se clătina afară, înăuntru erai tu în tine îți creșteam suflet în mine creșteai trup

un mușchi cu iluzii, inima asta.