mono-dialog

și... e prea târziu să mai împărțim cuvinte, uite

cerul a ajuns să crească un suflet mai mare decât al nostru

câți ani ai? și din ei cam câți ai trăit?

da, chiar așa, cum se cuvine.

cu sin-ce-ri-ta-te.

cu naivitatea aia de-o mai căutăm doar atunci când suntem siguri că nu ne vede nimeni

cu toate cuvintele înșirate frumos, apretate pe-o simplă foaie a4 pe care cineva să nu-mi mai scrie nimic altceva decât

vino cu mine

fără nicio promisiune

sssstttt

oprește-l înainte de a mă întreba cât va dura povestea asta

dacă vom obosi, pur și simplu îi voi spune noapte bună pentru că nu, nu e vorba de clasicul joc

dar nici noi nu suntem acei clasici oameni

doar hai

pentru o clipă ce s-ar întâmpla dacă am închide ochii, să ne dezbrăcăm de tot armamentul anului în care trăim

mi-ar plăcea să ne cunoaștem. eu. tu.

prea simplu?