de la-nceput vă spun
sînt cal bătrîn
cu patruzeci și cinci de ani în hamuri
cu gura ruptă de zabale
cu cicatrici
de bici
pe crupă și spinare
n-am avut parte de galop
cu coama-n vînt
și
mai pune-mi în balansul clipei
privirea ta șăgalnică și vie
ca, renăscut după Apocalipsă,
să mă redau ca altădată ție.
ca două vipere de după năpârlire
încolăcite-n spume,piatra saccră
s-o
mesteacănul din parc mă cheamă
cu legănări de frunze arămii
și-aș vrea pe banca de-astă vară
cu-același tonus tu să vii
dar parcu-i gol
sîntem stafii în parcul gol
de ce nu vii
alune am să dăm
aș vrea să mor încă odată
deasupra ta cum am murit mereu
să simt fiorul de-altădată
dar unde ești și unde-s eu
aveai suplețea de gazelă
și pleoapele îți tremurau mărunt
credeam că rătăcesc
în lume-am venit
pe-o poartă de carne-a iubirii
glia mă va primi pe-o poartă de lut
în brațe
vremelnic am fost ținut de femeie
o veșnicie m-o ține la sânu-i
mama pământ
din când în când voi
A recunoaște nu-i o slăbiciune.
Cum să fie asta ... bună?
Astăzi, după nici o lună
Recunosc, n-a fost minciună,
Mai mult, buna-i ... bună, bună.
De ziua mondială a
cînd toamna mi se va sfîrși
și voi cădea definitiv în cețuri
cînd
chiar de-aș vrea
n-oi mai putea iubi
că zilele-mi vor fi înghețuri
cînd visile-mi vor fi cenuși
și versurile lamentări
cînd
sînt hărtănite vrerile din gînd
speranțele mi-s hăcuite
eviscerate visele îmi sînt
dar lacrimi nu vărs pe cuvinte
înalț sudalme pîn"la cer
prezentul îl înjur de mamă
sperjurilor nimic nu
frumoasă doamnă
iar sunt lângă tine
și îmi insufli-un grad major
de tinerețe
la care institut de frumusețe
ai fost de-arăți atât de bine
râzând
cu toată clorofila
în valsul legănărilor
de ce
blocată-n clipa vieții tale
te vezi prea muritoare și mă crezi
ca impostor al clipei viitoare
și lăcrimezi din ochii verzi
aruncă-ți vălul de ninsoare
chiar dacă e din floare de gutui
și
la Bicaz
barajul - artistul, stăvilindu-și trăirile,
lumină dă prin operele sale. talentul? numărul de luxi.
la Tg. Jiu
oolitul brâncușian - pușcăria zborului.
masa tăcerii -
concepte sunt,părerile-s egale
cu paradigme din alt timp
când, moartea sictirită fiind de frunți regale
părea a fi în contratimp...
voi ce "lucrați" cuvântul ca pe o prostituată,
percepeți
Conspirație.
Ca patriot, privind atent
Occidentul de corupți ce spune,
Cred că-i o conspirație, anume,
Vrea să ne lase fără... parlament.
Referendum.
"Votează DA, ha,ha,ha, să trăiești
interesant. văd o listă
cu lapte și pulpe, verdeață,
cu mici castraveți pentru murat
și cireșe amare pentru dulceață,
cu roșii, țelină și enibahar,
o listă uitată în buzunar pentru piață...
dau
stau pe-ascuțisul vieții într-o rână
și mestec pulbera stelară
cu chip de omenire-a câta oară
și scriu cu-n pix de-un leu în mână.
n-au cum cuvitele să-mi fie la-ndemână
când gândurile-mi
din ce în ce suntem mai fără vlagă
tembelizați de supradoza
colajului informațional
ce nici în clin și-n mânecă nimica
n-are cu adevărul ideal
cobai ca niște șoareci în laboratoare
pe noi se
e ziua ei a norei mele
a acelei ce m-o duce mai departe
cu pântecu-i fertil
zămislitorul de copil
prin el eu să nu știu ce-i moarte
m-oi stinge ca un muc de lumânare
c-așa e datul firii
de ce-ați uitat voi noaptea s-o priviți
în toată-a ei fantastică splendoare
pe lângă stelele ce le privim
alte pământuri sunt și sunt alți oameni
poate în clipa asta când eu spun
sunt alții ce
numără în gând bătaia inimii ce va să tacă
întro zi și-ascultă-i zborul
o ascult pe-a mea și-mi pare vultur
priponit în cușca trupului cu dor de zare
cică-ar fi cât este pumnul și eu cred
visând
în trupul tău pătrund uuușoor,
încetișooor, să nu te doară...
mă răcorești, a câta oară...
tu ești izvor răcoritor.
ce tainică putere te-nfășoară
de mă atragi mereu și vin
nesățios ca prima
mai sparg în dinți câte-o înjurătură
cu părți ascunse de anatomie
și umbra duce mâna repede la gură:
rușine, unchiule, să-ți fie.
eu o privesc și văd că ea
e mică, nu e umbra mea.
e a copilului
IP