Pe sânii tăi să-mi ardă pieptul

de ce blocată-n clipa vieții tale te vezi prea muritoare și mă crezi ca impostor al clipei viitoare și lăcrimezi din ochii verzi aruncă-ți vălul de ninsoare chiar dacă e din floare de gutui și nu mă spune nimănui că te iubesc și că mă doare revino-n ochii mei căprui de zâmbet plină și strălucitoare să zămislim sub stele alți copii moștenitori ai genei tale că peafrumoasă ești și uit de toate cele lumești necesități in care sclavă ești tu lasă-mă să-ți pun coroana din flori de gând aproape nelumești ce dacă laba gâștii ți-i vădită și-n colțul gurii-i rid adânc ce dacă ai pe coapse celulită în trupul tău mă vreau intrat adânc ce dacă ai un rid adânc pe frunte și sânii-ți sunt mai moi și mai căzuți te văd și speriată și fecioară pe visul tău eu alergând desculț dă-mi un sărut ca altădată pe sânii tăi iar trupul meu să ardă iubito