printre griji

mai sparg în dinți câte-o înjurătură cu părți ascunse de anatomie și umbra duce mâna repede la gură: rușine, unchiule, să-ți fie. eu o privesc și văd că ea e mică, nu e umbra mea. e a copilului ce-am fost? mă rușinez și mă simt prost... la căldură toată firea, zice știința, se dilată, de aici nedumerirea: de ce umbra-mi se contractă?