cobai ca șoarecii-n laborator

din ce în ce suntem mai fără vlagă tembelizați de supradoza colajului informațional ce nici în clin și-n mânecă nimica n-are cu adevărul ideal cobai ca niște șoareci în laboratoare pe noi se exercită presiuni iar noi blocați în labirinte suntem expuși la voia orișicui superiori desigur în I.Q vânduți pe-o mâna de arginți cristoși pe crucea timpului suntem pe umeri gândurile-mi curg ca minutarele lui Solvador Dali debusolat mă-nvârt năuc organic simt cum timpul mi se-ndoaie și vreau să pot să nu mă frâng...