poemul din zori

numără în gând bătaia inimii ce va să tacă întro zi și-ascultă-i zborul o ascult pe-a mea și-mi pare vultur priponit în cușca trupului cu dor de zare cică-ar fi cât este pumnul și eu cred visând la tine-l simt cum mă lovește-n coaste și mă doare ție-ți scriu poemul ăsta plin de aritmii după-o noapte fără tine spune-mi când ai să mai vii