deasupra vanităților

concepte sunt,părerile-s egale cu paradigme din alt timp când, moartea sictirită fiind de frunți regale părea a fi în contratimp... voi ce "lucrați" cuvântul ca pe o prostituată, percepeți vulgul care sunt ce spune? nu mă aștept să spuneți da, anume va las, că aria de circumvulțiune atrofiată fiind,e plată. când creieru-i întins ca o chelie, percepția ca apa plată, cum să mai fie azi un alt Walmiki, sensibilul de altădată? zâmbind discret, parșiv și inodor și insipid peste măsură, mă rup bucăți în consecințele ce dor, slobod, cuvântu-mi fie dar de gură. cuvântul nu-i o gumă ce o mesteci să faci baloane și să facă poc, amestecat să-i spui poem al clipei tale... soare nu poți să prinzi sub oboroc. mai mult de-atât,cum poate sufletul să rabde, scălâmbăiala fadă și călâmbă, cuvântul cum să-l spui dacă nu arde cu flacără vioaie și adâncă? eteroclit și plin de bube, conceptul de poemă actuală e scărpinat de doctele maimuțe ca de păduchi a câta oară? cuvântu-mi vi-l expun în curul gol, nudismul tâmplei cine să-l condamne, când e sinceritate, adevăr? iartă-l pe prost și luminează-l Doamne!