Un gînd bun pentru Mihai Leoveanu

să îi fie Lumina și mâna Domnului să îl apere... Rugă.. fără roșul pământului din noi...

Îți mulțumesc, Ela, suflet bun.

Dragă Mihai,

Ieri mi-am amintit cum ne vorbeai tu, demult, despre Eminescu. Era la fereastra clasei un cireș și era cineva care semna în jurnalele colegilor. Apoi tu ne-ai prins că ne scriam bilețele și ne-ai ținut după ora de dirigenție, intră profa de sport, ce e acesta, un cerc? noi am râs, eram doar tu, eu și el, nu, un triunghi, ai zis, apoi s-a sunat și am plecat acasă de tot. Acum am și eu copiii mei, zeci, sute de copii și știu cum e să să îi porți în suflet pe toți, pentru pasul pe care l-au făcut odată cu tine, spre viață.

Mă mai întorc, uneori, pe strada copilăriei, cireșul înflorește acum pentru alții și poate mereu aceiași dirigul-alina-șirestullumii.

Mihai, mai sunt atâtea lucruri de spus, mai sunt atâtea anotimpuri de mers, și, dacă se va întâmpla vreodată să trec doar cu gândul pe la tine, e pentru că știu, tu vei ține întotdeauna lumea pe umerii tăi.

Te rog, promite-mi că te vei reîntoarce.

Si eu sunt alaturi de tine!

nu mai stiu sigur data... dar stiu ca era toamna lui 2004 cand te-am cunoscut. ma tot tachinai ca-s olteanca...
nu stiu ce sa-ti scriu. chiar nu stiu.
uite-ma fara cuvinte

alaturi... :(

Suntem egali in fata pamantului si numai dragostea ne marcheaza deosebit, ne da forte - noi si noi - si, numai dragostea ne face nemuritori.

Tu ai multa dragoste in tine si, deci - rezistenta. Doar asa spuneai, in convorbirea noastra telefonica, din preajma Craciunului: ca te simti rau si ca mizezi doar pe propriile tale forte de rezistenta. Am plans, atunci. Poate ca mai mult de rusine: te sunasem, ca sa iti vorbesc de nimicurile lumii, de lasitate, de oameni care nu ti-au justificat/meritat increderea, dar tu, precum iti e firea, le gaseai scuze, ii tratai cu iertare.

Esti un exemplu de suflet incapator si de mare modestie. Asa te cunosc eu, prietena ta de pe poezie.ro, asa te cunoastem noi, moldovenii de dincoace, basarabenii. Avem nevoie de tine, te iubim, esti plin de dragoste: deci, trebuie sa rezisti! Inca. In viata aceasta, sa rezisti...

Alina, Ion, Eugenia, Florian, Silvia, cuvintele de mai sus îl vor ajuta pe Mihai să treacă peste această încercare. Declarațiile voastre de dragoste sînt cel mai puternic medicament. Vă mulțumesc că îi sînteți alături.

Mihai, să-ți fie gândul de Lumină ca să te poți întoarce!

sunt aici si tin tare de nod cu cele doua maini. ma rog la Dumnezeu sa ne ajute acum, sa ne tinem nedesprinsi de maini, ca sa ne putem bucura sanatosi apoi cu totii de darnicia Lui.

Mihai, din suflet si cu tot sufletul!

Linea

mihai,
stiu ca nu ne-am prea intersectat cuvintele unul cu altul, dar cuvintele tale s-au intersectat deseori cu privirea mea.asadar

nu e inca momentul,
elevul acesta e neterminat
elevul acesta e nevoie de neterminarea domnului profesor.


insanatosire grabnica

,

Florin,

Spune-i Mihaiului că eu am început să îl cunosc prin \"vântul tremură ca frica unei mame\" și nu m-am mai putut stăpâni din a încerca să îl cunosc mai mult, așa, cum am putut eu, aici, pe acest site. Mai mult nu știu despre Mihai decât ceea ce am găsit în și dincolo de jurnale apocrife și cuvinte. Eu simt că îmi e de ajuns ca să las aici gândul meu bun, cu lumină și rugă.

Putere, Mihai !

li

Mâinile amândouă vorbesc cu Domnul pentru sănătatea lui Mihai. Gândurile celor de aici să se adune într-un mănunchi de raze, contur să fie drumului înapoi către poezie.

Să-i dea Dumnezeu putere!

Mihai,

Să te aibă Domnul în paza Sa în ceasul greu de suferință.
Noi, cei de la Chișinău care te cunoaștem și te iubim, suntem alături de tine și ne rugăm Celui de Sus să treci cu bine de această cumpănă. Multă sănătate și să auzim numai de bine.

Pe terasa Vilei Cristina / Brasov, un OM se citeste pe sine. O voce calda si puternica in acelasi timp. O barba tremurand de emotie. Si noi ceilalti, cu sufletele atarnand pana la calcaie, in liniste.

Sau ascultandu-l pe Stratan derulandu-si simtirea prin vorba dulce moldoveneasca. Sau ciocnind paharele si urandu-ne poezie. Sau a doua zi mancand zacusca din acelasi borcan, alaturi de prietenul Nanu.

Sunt clipe pastrate in adancuri, asadar vor mai fi, Mihai. Promit sa aduc zacusca si palinca, frate ! Tu sa-ti aduci barba, da ? Am auzit o promisiune, asadar, vei fi acolo !
Sanatate !

Sincer, nu-l cunosc, dar v-as fi recunoscator daca mi-ati lasa si mie catecva cuvinte despre domnul in cauza.
Oricum, nici o persoana nu ar trebui sa sufere, suferinta lui este suferinta noastra.
Sunem alaturi de tine!
Cu stima,
Ialin

Vezi, Doamne, cîți prieteni are Mihai și cît este de iubit.
Pentru cei care nu l-au aflat încă:
http://www.agonia.ro/index.php/author/4396/index.html

Mihai, ma rog pentru tine sa gasesti taria de a trece peste cumpana asta, uite, iti suntem alaturi cu gandul, cu inima, cu un cuvant...mai mult nu stiu a spune, dar sa nu uiti ca te vrem inapoi, aici, bine...
un suflet din Iasi

Puterea de a trece peste suferinta e in fiecare dintre noi si ea, puterea, este inmiita de toti acei care ne iubesc si inchina gandul cel bun si curat luptei noastre cu raul. De aceea spun, domnule profesor, va stiu un om puternic, frumos, curat si-i stiu pe toti cei care au scris mai inainte ca oameni sinceri si adevarati. Dumneavoastra sustinut de dragostea lor nu puteti sa pierdeti nici o lupta.
alta olteanca,
Cristiana

Mihai, sper din suflet sa treci cu bine peste aceasta incercare si sa revii alaturi de noi cat mai curand, te asteptam cu drag.
Codruta

Cuvintele se sparg uneori înainte de a le rosti, te crezi puternic, te crezi mare, știi că tu ești cel ce poți a muta munții din loc, doar cu cuvântul, știi lucrul acesta, dar mai știi că în toate îți trebuie și credință…dacă ai credință omule, poți muta doar cu cuvântul munții! Asta îmi spun acum când fără voia mea mi se umple sufletul de ploi, mi se înzăpezește gândul, și văd că pe lângă credința mea, cuvântul nu mai poate rosti nimic, deci se pare, că doar credința trebuie să învingă…cuvântule, de ce ești atât de…de ce nu mă lași să te exprim? Da! E poate mai bine așa, fiindcă doar hohotul cuvântului ar mai putea vorbi, și atunci…

Mihai, îmi amintesc, parcă azi este… cănd trecusem pe la redacție să ne faci tu omule ( păreai mai mult de dincolo de Prut), ordine de deplasare pentru a putea trece Prutul, care nu mai avea nici pod de flori, ci doar granițe, trebuia să ajungem la Chișinău, acolo, unde am simțit că inima parcă îți bătea mai tare la lansarea de carte - Niciodată pe nume… Atunci i-am cunoscut sufletul marelui om Mihai, nu-ți trebuie ani să-l poți descoperii, ci modul cum te primește, cum te privește, și felul cum îți vorbește sunt suficiente…ții minte? Aveai în palmele tale mai multe cristale, era așa cum ți-ai fi desfăcut inima și ai vrut să ne-o dăruiești (cu Alina te cunoșteai, eu eram la prima întâlnire cu tine) și mi-ai spus: alege, alege unul…și am ales, este unul alb, are forma lacrimei, acum îl țin în palma făcută căuș, îl țin strâns să îi simt inima pulsînd, te simt pe tine, îți văd ochii, calzi, jucăuși…încerc să strâng cristalul, vreau să-l zdrobesc…cineva îmi zâmbește și îmi spune așa în public, doar pentru mine, dar să audă toți…hai Maria, acum tu trebuie să vorbești…nu, e prea repede, am emoții…dacă ați vedea cum mă strânge Maria de picior, uitați și acum e cu mâna pe piciorul meu… vorbea Mihai despre poezie.ro, despre cei ce eram adunați acolo, își luase rolul de moderator în serios…este serios Mihai, are un zâmbet ascuns, de care și-o adolescentă s-a îndrăgostit…și eu m-am îndrăgostit, e omul care ți se lipește de inimă…literele se pierd în prăpastia paginii albe…mă minunez de un zâmbet ca de brațele tale…deasupra boare de porumbei

Te rog: învață-mă
cum să dau la o parte pamantul și oceanul
algele și nisipul
care cresc
între
privirile
noastre

…și tu îmi răspunzi:

port sub haine un miros ciudat de migdală
mai am încă timp pentru simpla-ncercare
doar tăcerile mele se preling pe sub ușă
n-am plecat nici nu dorm - vi se pare

acolo în casa ați vopsit totu-n alb
prin ferestre nicicum să privesc se mai poate
rămân și în veghea-mi vă tulbur -
am zaruri - vor fi aruncate

nu vă temeți = după colț marea șansa pândește
puteți s-o priviți umbra mea vă ascunde
dar dați-mi vă rog o pereche de zaruri
potrivite
atât
ale mele-s rotunde

…nu mă lasa să aștept prea mult…nu-i stă bine unui domn… te las să mă strângi cât de tare se poate, mă voi lăsa cuvânt, pentru tine azi!

Versurile sunt ale poetului Mihai Leoveanu

Florin, sînt bune și aceste mesaje de suflet, care alină și ele, desigur...
Dar mai interesant de aflat ar fi dacă putem ajuta cu ceva concret la alinarea suferinței poetului Mihai Leoveanu (bani, medicamente, sînge...).

Cu toate gandurile bune si cu sufletul deschis ma alatur celor ce va sunt aproape in aceste momente grele.
Va doresc multa sanatate si sa reveniti cat mai curand printre cuvinte.

Florin, daca exista si alta posibilitate de a-l sprijini pe dl. Leoveanu, in afara gandului bun, nu ezita sa ma contactezi.

Adina Stoicescu

Am ajuns aici datorita Mariei -Iti daruiesc o parte din inima mea, intinde palmele-. Apoi am vrut sa stiu cine esti.Am aflat ca ai pentru cine si pentru ce sa lupti. Mai ales pentru dragostea ta-Cata bucurie poarta ciocarlia
Cand se ingroapa dimineata
In cer-

Fie ca Dumnezeu sa-i de-a puterea sa lupte, fie ca suferinta sa treaca si Poetul sa se intoarca sanatos, cat mai repede cu minunate versuri noi, pentru noi toti cei care-l pretuim. Cu sinceritate,

dea

Eu nu-l cunosc pe d-nul profesor, dar ii urez din toata inima multa, multa sanatate,insanatosire grabnica si lumina in suflet.Fie ca bunul dumnezeu sa-l tina in palma si sa-i alunge boala.

Cele bune sa se-adune si sa sporeasca, prin mila Lui, la poarta dumneavoastra! Sanatate! Doamne-ajuta!

Mihai,
La Chișinău, când aveam un necaz, intram în biserica Sfânta Teodora de la Sihla. În acea biserică puteam plânge.
Azi am aflat că și tu ți-ai pus umărul la restaurarea ei...

Nu te da!!!

Ne vedem la Iași, la lansarea cărții \"Democrația stresului\"!

Mihai, sunt aici citindu-te. sunt lângă tine cu sufletul și cu rugăciunea...să facă Dumnezeu să-ți fie bine.
cu stimă,
ioana.

... închid ușa frigului dinspre apus cu o lumină, gând leoveanului. mai poate să aștepte până la ziuă. călătorul ostenit patul ucenicilor poartă. suflet drag meșterul întreba dacă cizmele sunt bune. bune cizme, îmi spun, cât să te întrebi și să te miri. din petice gri-albăstrii de poteci descojite cusute cu fire subțiri de răspântii. de o vreme locuiesc într-o migrenă, cerșetor pe lângă oameni senini și volubili. să fie de leac drumețului fără simbrie, împovărat de lume ... suflet cald aproape și veghere, ție.

...și vă mulțumește pentru sufletul aproape. Îngrijirile medicale deosebite și forța sa vitală, ruga noastră, Domnul cel protector, l-au ajutat spre a putea astăzi merge, zâmbi, citi și chiar glumi: în loc de papuci, și-ar dori niște adidași. Și, deși ostenit, are ochii vii.
I-am spus că îi suntem aproape și așa rămânem. Doamne ajută.

Ela

Alaturi de Domnul Profesor cu inima si gandul, ii doresc sa invinga.

pentru a adăuga că a citit ușor gândurile voastre ale tuturor, iar mai târziu și mâine le va primi și pe ale celorlalți. știți că a avut lacrimi în ochi, nu e nevoie să scriu mai mult...

Ela

Mihai, stii bine, exista ceva in leaganul acestei lumi, care pe de o parte in face sa fie cantec, iar pe de alta planset.

dar dincolo de toate este speranta si bucuria.

Diana si Dan Mitrut

Un mare om. Un gând bun și de la mine care să-l ajute, fiindcă atunci când ești în suferință ai nevoie de așa ceva.
Doamne ajută!

Sînt alături de acest minunat om și prieten. Sper să depășească momentele grele prin care trece. Mihai, ești încă tînăr, luptă prietene! Vei învinge cu siguranță.

Va doresc insanatosire grabnica. Dumnezeu sa va dea putere pentru a depasi cu bine acest impas.
Cu speranta ca vom impartasi inclusiv bucuria,

\"și ce mîini din altă lume
să nu le împrumuți nici măcar pentru rugă!\"

ba da, acum le împrumut!unii dintre noi nu te-au văzut decît în versuri și în pixeli, așa că ne ești dator cu o întilnire dragul nostru coleg de site! Nu o să fugi tocmai acum, sînt convins!

Și totuși revin la întrebarea lui Dorun: gînduri bune avem cu toții. Dar cu ce altceva îl putem ajuta?

Liviu, am fost la Dl Leoveanu la spital, mă duc și mâine, deocamdată are o îngrijire medicală deosebită, mâncare etc. Tot ce are nevoie. de medicație m-am interesat. Încă mai sunt câteva investigații medicale de făcut. Îl voi vizita și mâine, îi voi duce de cele necesare. De va fi nevoie de ceva, voi anunța. E bine: a citit, merge, mănâncă ușor, poate dormi ziua, mai greu noaptea, dar e bine acum. A depășit pragul greu.
Am scris și mai sus câteva cuvinte, imediat ce m-am întors de al spital.
Ela

Și Florin (Hălălău) va fi acolo în seara asta. Orice este necesar, va fi spus.
Ela

Sanatate multa Domnule Profesor, pasi adunati spre continuarea inaltului de zbor versuit va asteapta,
colinele de sapte ori bucium sprijina chemarea spre noi,

multumim Ela, Florin

Domnule profesor, va urez grabnica insanatosire ca sa ne mai putem bucura de versurile dumneavoastra, atatea inca nescrise, cel putin 30 de ani de acum inainte.
p.s.
stiu ca urarea pare interesata, dar un epigramist nu face niciodata gesturi gratuite. Inca odata grabnica insanatosire

cu mine, în fiecare mine mă rup câte o bucățică
când nu mă aud de strigătul altora
când nu mă mângâie nimeni
când nimeni nu este atât de important
decât altul.
Deci ție suflet gol
închin un vechi pahar de vin
cu grabă să revii
să-l îndulcim

hai, te asteptam sa ne scrii


te imbratisam,
erika si Tedi


:Ela, Florin, un gand bun spre voi!

... acolo unde cuvintele nu își au locul.

Putere și seninătate în fața celor ce vor veni... Doamne ajută!

Cu dragoste și rugă,

Ioana și Paul

e cam greu sa spui ceva. eu stiu poya si textele in spatele carora se ghiceste un om foarte frumos. sper sa isi revina repede.

Servus Mihai!

Wir hoffen immer; und in allen Dingen ist es besser zu hoffen, als verzweifeln.
[Johann Wolfgang von Goethe]

Noi sperăm întotdeauna; și în toate lucrurile e mai bine să sperăm, decât să ne pierdem nădejdea.