s-au schimbat zilele

Salut de buna dimineata sub frumoasele tale versuri...\"pentru ospățul armistițiului meu cu viața cu moartea
sau poate cu ce-a mai rămas din această rană
pe care am poreclit-o neinspirat
cu un nume de pasăre de floare de înger de culoare
de întoarcere\"

un citiror fidel,

armistitiul tau cu viata cu moartea ma duce direct spre resemnare. imbatranim si zilele ni se par altfel, ni se urca in spate si incep s+atarne greu, din ce in ce mai greu. daca am inteles bine, la asta te referi. foarte frumoasa constructia, caramida cu caramida. de+abia uitasem ca imbatranesc si mi+am reamintit aici, in pagina ta
mi+a placut textul
dar plec cu o stare...
Costin

CITITOR...eu inca nu m-am trezit bine, scuze :)

Andreea mulțumesc și zîmbesc.

Costin, armistițiul nu cred că este totdeauna resemnare... după cum războiul nu e totdeuna victorie... mulțumesc de trecere

\"...îl calcă apăsat cu călcîie de seară
aproape danseaza rotunde pereche
zdrobindu-mi ușor mușchii ficatul
senine îmi pipăie rărunchii masează
ca și cum ar vrea să scoată un vin nou
din sîngele meu îngrămădit în cearcăne\"
Îmi plac metaforele tale. Cuvinte simple cu încărcătură semantică deosebită:\"călcîie de seară\", \"sîngele meu îngrămădit în cearcăne\". de fapt, poemul în sine transmite o stare aparte. Final de ecepție, parcă e un ciclu al eternei aspirații spre zbor-frumos-divin și înapoi, la terestru, dar purificat. Mai trec!

PS: scuye pentru greșelile de tipar!

Nici nu as stii de sa ma apropii mai intai: de lupta aceasta tacuta, in care seara - anotimp de veghe si croit planul unei alte zile-batalii - ne regasim ciudat promisiunile in sange; sau sa ma odihnesc in cadenta versului clar (se aude parca numai chitara)... abia ma abtin sa nu citesc cu glas aceasta poezie.
iar daca tot vorbim de acel armistitiu... fantastic ai prins starea aceasta. Aproape ca poti sa auzi cum respira.
de curiozitate, in ce moment al zilei...?

Am senzatia ca poezia asta nu a avut timp sa inceapa ca s-a si sfarsit. Mie imi spune prea putin in prea multe imagini \"cautate\".(Minimalismul ideilor vs complexitatea desenului).

Florin, dacă zici tu, așa o fi... mulțumesc

Bianca, zîmbesc... în ultima vreme scriu noaptea

Claudiu, poate ai dreptate. Singura explicație ar fi poate faptul că de la o vreme scriu așa, din relaxare... nu sînt în anotimpul încrîncenării, nu încă...

Tu zambesti la tot ce spun eu? Uite, si eu zambesc la...:)

Virgil, zambeste: ma gandeam eu. best time of all.
hai sa marturisesc: I envy your truce.

ai dreptate Virgil, armistitiu nu inseamna neaparat resemnare dar nici victorie. mai degraba un bob zabava,intre doua razboaie crancene. iti urez sa castigi batalia, nu pot sa fiu decat cu tine. :)

Asteptam sa-mi raspunzi pe \"yaldah\" la mesaj, dar precum vad \"s-au schimbat zilele\", cele vechi te alearga si pasamite te vor ajunge daca nu le ingheti la un pahar fiert din acel \"...vin nou\\din sangele meu ingramadit in cearcane\\in cicatrici invizibile in ciorchine de vise\\...
Dealtfel la \"armistitiul tau \"...cu viata cu moartea\\ sau cu ce a mai ramas din aceasta rana\\...\" si pe care ai poreclit-o neinspirat foarte \"...cu nume de pasare de floare de inger de culoare...\" poate \"de intoarcere\" te-ar mai putea salva pe malul purgatoriului si ti-ar gasi loc umbros si racoros...la naiba, unde vrei tu !
Omule fiecare scriere a ta este sarbatoare !De aceea paharul de nectar, te conjur imparte-l cu iubitorii de \"mirage\"...

\"zdrobindu-mi ușor mușchii ficatul
senine îmi pipăie rărunchii masează\"
Ca mereu gusturile difera... Mie zicerea de mai sus imi este oarecum teatrala, fortat anatomica, iar cuvantul maseaza este lipsit de fior poetic.
:)

Mi-a placut:
\"s-au schimbat zilele
sînt parcă mai zvelte
se urcă pe spatele meu deseori
apăsat cu călcîie de seară\"
versuri aerisite, zvelte, in cuvinte simple ce ma invata oboseala adunata catre seara.

Mi-a plăcut textul, de altfel, foarte mult. Și m-a bucurat că l-am citit pentru că este exact modelul de care am nevoie, care m-a învățat cum să pun sentiumentele și simțirile pe foaie.

Am trecut pe aici...imi place.
Sper doar ca trecerea mea sa nu deranjeze.

Tego.

de aici am reținut frământarea unui aluat nedospit sau nerostit...pentru un armistițiu e nevoie de mai mult cred

îmi permit să-ți sugerez un final fără enumerare
\"sau poate cu ce-a mai rămas din această rană
pe care am poreclit-o neinspirat
cu un nume de întoarcere\"
aș spune, chiar dacă înțeleg că floarea, îngerul și culoarea aveau intenția de a contura universul poetico-oniric în contextul căruia-ți plasezi existența-rană; m-a pus pe gânduri, ca de obicei.

am zis sa nu ma grabesc si am citit si recitit textul si a ramas pe picioare;

multumesc, il pastrez cu mine!

Nu trebuie să uităm că pentru un vin nou, mai bun poate decât cel vechi, e nevoie ca strugurii să fie zdrobiți cu cruzime.

Un fel de crama/ carte de bucate de suflet aceasta poezie a ta, Virgil, ce starneste admiratia, felicitari!
Cu prietenie,
Daniel

cea mai mare-audiență
cea mai bună competență
sufocare, receptare ... în demență...:)

oana engard

La un asemenea festin al zilelor (si noptilor) nu pot sa nu trec, si nu pot sa nu gust dintr-\"un vin nou
din sîngele meu îngrămădit în cearcăne\", fiindca tare bine se potriveste la ora asta \"aluatul umed al unei lipii
pregătită pentru focul de veghe al nopții\".

Si nici \"ospățul armistițiului meu cu viața cu moartea\" nu ma lasa deloc rece, caci stau inca la o candela a spiritului tau îngeros de generos. Rezervă-mi un scaun, te rog, fără picioare, am obosit de atâta mers degeaba. Aici pot sta locului.
Drag,
Ela

Florin, am schimbat puțin.

Bianca, probabil că era vremea... zilele s-au schimbat.. puțin

Cătălin, frumos grăiești. Nu știu dacă merit eu sau textele mele atîta apreciere. Dar de împărtășit, împărtășesc. Și mă și bucur de asta.

Gabi, ai dreptate dar mie mi se pare că sînt la limita \"suportabilității\" teatralismele acelea. Și adevărul e că întotdeauna m-a ispitit riscul de a cădea în forțat sau ridicol. Dar dacă nu reușesc să cad, atunci am de ce să mă felicit, nu?.. În lirică, lupta cu \"locurile comune\" e continuă, ... și eu am temerile mele... te asigur.

Diana, mă impresionezi. Lasa-ți inima să cînte.

Tego, dragul meu, cum să mă deranjeze? Ești binevenit oricînd. Dacă îți face plăcere.

Ioana, poate ai dreptate. Nici mie nu mi-a plăcut soluția finală în mod deosebit. Cîndva, poate pe hîrtie, am să mă gîndesc la sfatul tău.

Mae, asta e de bine, nu? :)

Robert, așa e... un preț în toate

Daniel, da, ai o imaginație extraordinară, ar trebui să scrii ceva despre asta...

Simona-Ioana, dacă zici tu...

Ela, ai devenit deja, într-un fel, de-a casei...

Vă mulțumesc de trecere și cuvinte tuturor

domnule Titarenco, vreau sa va spun o propozitie.. dar nu aici. Am nevoie de adresa dvs de mail.

ce ar fi sa mi-o spuneți pe a dvs și we take it from there

imparateassa@yahoo.com