Niciodată, dansul

Nu am dansat niciodată
pe un cântec al meu o poezie a mea
n-a fost scrisă vreodată

recunoșteam cântecul doar ca vibrație
din adâncul unei singure lacrimi crescută pe frunte
semnul din naștere
al treilea ochi prin care te simt prin care mă văd prin care inspir
răpăitul luminii nebunia tobelor rotirile brațelor
- o moară tăcută de vânt spirală de fraze nerostite
gaura neagră prin care înghit flămândă
un don quijote galactic de sub pleoape, iluzia

încremenesc un passo doble al ratărilor
cu mâna pe umărul tău zâmbesc
o poziție nefirească de manechin în vitrina
mi-e timpul surzeniei podoaba
un colier ce-atârnă cochet lumina pe gât
e curba sacră a frumuseții expulzate din eliberarea presiunii
urmează o pauză de respirație artificială ca plasticul poziției
și-apoi alegerea perechilor un tango schimbul de fluide-n capilare
o resuscitare buze-la-floare și
din gură trandafirul mușcă un spin cu patimă o grimasă
tot restul de tăcere frântă pe temeri
- niciodată nu știi unde vei ajunge
niciodată nu știu când voi pleca
dar niciodată, absolut niciodată
nu se întoarce capul

am obrazul roșu am irisul strâns ca pântecul ghem
sunetul e placenta unui foetus
sortit unei nașteri premature dansul
se dilată spațiul dintre două răpăituri de tobă
între buze scapă cuvinte din afară înlăuntru o durere de facere
m-apropii de-un final articulat pe vârfuri și-am obosit deja
nu pot nu mai pot de aceea te rog
amintește-mi cum învățam un pas înainte și doi înapoi
un început de fraze fragile cu respirație Lamaze
- nașterea unui dans o evadare a sunetelor din lumină

călcâie fragile îmi cresc urme dintr-o podea ce vibrează
volumul e maxim dar eu sunt surda cu lanțuri
strălucitoare la glezne silabele unui univers închis după gratii
- un dj cu discul zgâriat până la sânge
pulsând circular pe aceeași idee ritmuri încă neauzite de nimeni

nu am scris niciodată
pe un cântec al meu o poezie a mea
n-a dansat vreodată