dincolo de oglindă
răscolesc dealurile argiloase lutul lacrimilor dimineața din ulciorul cu lapte smântaneam copil mustățile albe lumina îmi înfig degetele până la roșu în cuptor pâinea are forma inimii se
FFFlorina Daniela Floreapurtarea din palmă
juca doar leapșa bătaia părintească pe umăr măi tată apoi m-a lăsat cu ochii-n soare ditamai eclipsa creștea deja din spate o frumoasă rotundă pupă de îngereasă oarbă * pe hârtia de prins
FFFlorina Daniela Florearugăminte
nimeni nu scormonește prin mine mai bine ca mine nimeni o siluetă subțire de sunete prin ceva sigur al meu atât de gol atât de larg zbor dacă asta am chef uite desprind ușor dreapta de pe
FFFlorina Daniela Florearegenerare
când inima iar doare hiena a mușcat târând prin sânge colții hoitară și flămândă în jur haita întreagă îngroașă rânduri-rânduri adulmecând un deget zvâcnește un răsărit spre capătul
FFFlorina Daniela Floreala colțul străzii
dintr-o femeie stearpă cade o frunză uscată n-a văzut-o nimeni furișându-se a dezlegat cordonul ombilical apoi, mai ușoară, s-a ridicat la cer cu septembrie de gât * copilul deschide palma
FFFlorina Daniela Floreaîn numele tatălui și-al florii
să mă ierți în seara asta n-am putut să-ți scriu zăpezile verii îmi cresc din spinare o coastă două trei garduri de jur împrejur pe dedesubt rătăcesc ruginită cheia uimirilor mâinile mele
FFFlorina Daniela Floreamenage á trois
suntem trei ascunși * sub un joben oarecare roșul e-o litanie fiecăruia în parte soarele îi ridică umbra intrăm toți deodată spovedanie cu numele cu trupul și restul de suflet întâmplător ne călcăm
FFFlorina Daniela Floreacă de n-aș fi
nu voi fi niciodată din geamăt nu se naște nici primăvară din iarnă curge timpul și-atât pic pic pic sfărâmate cuiburile cad încet puii rostogol umezi fraged de umezi undeva peste umeri
FFFlorina Daniela FloreaAlbă, hidalgă
sunt calul nărăvaș al lui don Quijote tropăind ascuțit printre sunete înalte, cuvintele morile de vânt alerg încăpățânată o existență și azvârl cu mândrie coama pe spate de fiecare data când le
FFFlorina Daniela Floreageometrie autumnala
cu începuturi desenam încet cu migală fiecare petală un arc de arc alb din loc în loc mici întreruperi plecările umbră revenirile umbră un cerc peste cerc înflorind geometrie complicată pașii de
FFFlorina Daniela Floreapâine, Queen și ciorbă de perișoare
ai simțit bine clipa mea pe vârful limbii frigea restul era un tot artificial de purtat sau de aruncat sau de dezbrăcat ca acele fructe din ipsos decorațiuni interioare de duzină nu replay nu, nici
FFFlorina Daniela Floreabună dimineață de luni cu nes și eșarfa violet
bună dimineața dragul meu cuvântul dintotdeauna un fel de mică veșnicie fără capete fără mijloc o sferă de-o zi începută la d și rostogolită de mereu până la u trecu pe-o altă săptămână
FFFlorina Daniela FloreaLecția de albastru
astăzi nu știu vorbi ca un adult în mine copilul s-a mânjit pe deget cu titluri de poeme nuanțe care abia s-au născut începator de albastru învăț să merg pe dunga ochiului un echilibru
FFFlorina Daniela Floreaculorile, scene nevăzute
rătăcind lumina o replică nescrisă deghizată în umbra cuvintelor proiecție altei dimensiuni inexistent de violet actor amator visul de cealaltă parte șablonul contur gri sunete de
FFFlorina Daniela FloreaNăscută de nu
nu-mi crede nu-mi pierde nu-mi crește nu-mi dor nu-mi prinde nu-mi plânge nu-mi spune nu-mi da nu-mi nimic nimănui nimeni numește-mă de nu pur și simplu un botez fără ursitoare fără
FFFlorina Daniela FloreaCâteodată, când plouă
câteodată, când plouă mi-amintesc de parcul pe care voiai să-l cumperi doar pentru noi să poți fi tu însuți fără hainele celor o sută de trecători dinaintea ta pe fiecare bancă s-ar fi
FFFlorina Daniela FloreaEpigramiștilor travestiți de pe Agonia
Se porni Florina, într-o bună zi, Să lase deoparte cele poezii Și să se apuce, cu mult dor de carte, Ca din epigramă să își facă parte. Și citi, sărmana, mult, fără alean, Și pe
FFFlorina Daniela FloreaStrăina
n-a fost decât întunericul și poezia de vină ca praful stârnit între degete să prindă miros de neliniște “vă rog să mă scuzați că stau cu spatele” prea multe cuvinte pentru un alien prea mult zâmbet
FFFlorina Daniela FloreaPoem circular
pentru că mă-nvart de-o bucată de vreme din ce în ce mai rar aproape din ce în ce mai rar departe știu doar că undeva între noi e un răspuns cu multe zecimale nu pot fi exact eu nici exact tu în
FFFlorina Daniela FloreaVegetală
plec din mine cum plec dintr-un cimitir plin de verde ca o grădină las în urma fraze înalte deasupra cuvintelor strivite liane de temeri înăbușind zâmbete cu iarba tăcerilor înaltă cât spicul și
FFFlorina Daniela FloreaOrfan de umbră
m-am strecurat pe sub inimă între coastă și sânge și-am amorțit acolo durerea închingând-o era amiază copilul alerga un soare zăpăcit de primăvară niste nori aiuriți cand timpul s-a frânt împrăștiat
FFFlorina Daniela FloreaPârguire
nu auzisem niciodată niciodată o poveste fără sfârșit despre mere căzând se făcea ca eram trunchi în trunchi eram scorbură în scorbură eu pitită și se mai facea că aveam brațele fructe fructele
FFFlorina Daniela FloreaNoaptea Șeherezadei fără poveste
cresc noaptea pe ziduri un întuneric ce-mi șterge fardurile și cobor o tristețe dintr-un cer apropiat numai porți numai focuri pe terase descoperită slăbiciunea e basmul născut odată cu luna
FFFlorina Daniela FloreaCântecul umbrelor
Flașnetar al zâmbetelor răsucesc aceeași manetă albă și veche de plastic e ziua la colțul străzilor o pălărie la picioare câțiva bănuți sunători ploile gândurile pașii nu sunt ai mei în mine port
FFFlorina Daniela Florea