Orfan de umbră

m-am strecurat
pe sub inimă
între coastă și sânge
și-am amorțit acolo
durerea
închingând-o

era amiază copilul alerga
un soare zăpăcit de primăvară
niste nori aiuriți
cand timpul s-a frânt
împrăștiat pe asfalt
între suvițe subțiri de lapte
și-un corn sfărâmat

venea de la școală
dar știați și voi asta, nu-i așa
trecători fără urme i-am fost
de jur imprejur
traversa fără vină o stradă
o alta
și-atât
cand a fost lovit

mai stați
mai stați odată locului
și frunzăriți-mi
un alt clișeu

tatăl plecat prin straini
la cules de căpșuni sau poate doar flămând
mama aburită-n neputința lui a fi
căutând o creta prin buzunare
pentru un copac o casă un soare
i-au ramas florile neterminate
visele neterminate
lipite de același asfalt
pe care copilul
își întinsese trupul de umbră

îmi mor copii, doamne,
îmi mor pe sub inima
îmi mor


foto: Cosmina Crișan