Jurnal
minciună de poveste
adevărul are piele de șarpe
2 min lectură·
Mediu
1. Ciorbă
astăzi nu e pâine
doar apă-apă-foc
e-un joc
cu perişoare ceapă și cartof
mestec încet
cu răbdare (se lipesc dacă nu o fac)
secundele ascunse-n bule (ies doar la refren)
au gust amar dacă stai prea mult să le-aștepți
poveștile mele ţin de foame
minciuna ține frumos de cald
2. Misiune
tata a plecat într-o misiune care nu are sfârșit
ceasul a oprit timpul în regim de urgență
fără sens
dorul a trecut peste viteza legală
toate întrebările pe bandă continuă
îl strig însă nu mă aude
mama pune o pătură cu stele pe pernă
costumul lui de supererou.
3. Sunt bine
reflex din oglindă
„Sunt bine”
port haine curate peste o zi grea
zâmbet exersat de cafea
rece
și glumă pentru cei care nu întreabă
minciuna care protejează
noaptea
însă
mi-e frig
4. Poveste
eu am plecat
pe masă o cană ciobită
râsul afişat la vedere un „noi” scris de unul singur
dar în poveste ești aici
un spațiu paralel de unde nu pleci niciodată
5. Ruine
orașul a căzut în ruine
mă ascund în umbre
în realitate
e prea multă frică pe străzile acestea
poveștile mele sunt tramvaie care nu opresc
copii care aleargă după nimic
multă lumină
miros de ciorbă proaspătă
și viață
orașul acesta nu moare
dacă îl minți frumos
6. Altă poveste
bătrânul ne vorbește nu pentru că ar ști
ci pentru că altfel nimic n-ar avea sens
construieste ziduri
peste goluri uitate
altminteri ar fi prea greu
7. Șoapte
noaptea (îmi spun) nu e sfârșitul
e doar întuneric
la piept strâng cuvinte mici
licurici
să-mi țină de cald
nu cred mereu că se va face și ziuă
dar trebuie
8. Punte
spun că e bine
încerc să astup crăpăturile care lasă vântul să treacă
minciunile sunt scânduri invizibile
puntea pe care mergem
nu e amăgire
ci supraviețuire
9. Cuvinte
adevărul nu poate fi spus
e prea greu
așa că îl îmbrac frumos în cuvinte ușoare
ca un arhitect al iluziilor
am proiectat ceva fragil
dar necesar
un balon cu aer cald în jurul lumii mele
astăzi nu e pâine
doar apă-apă-foc
e-un joc
cu perişoare ceapă și cartof
mestec încet
cu răbdare (se lipesc dacă nu o fac)
secundele ascunse-n bule (ies doar la refren)
au gust amar dacă stai prea mult să le-aștepți
poveștile mele ţin de foame
minciuna ține frumos de cald
2. Misiune
tata a plecat într-o misiune care nu are sfârșit
ceasul a oprit timpul în regim de urgență
fără sens
dorul a trecut peste viteza legală
toate întrebările pe bandă continuă
îl strig însă nu mă aude
mama pune o pătură cu stele pe pernă
costumul lui de supererou.
3. Sunt bine
reflex din oglindă
„Sunt bine”
port haine curate peste o zi grea
zâmbet exersat de cafea
rece
și glumă pentru cei care nu întreabă
minciuna care protejează
noaptea
însă
mi-e frig
4. Poveste
eu am plecat
pe masă o cană ciobită
râsul afişat la vedere un „noi” scris de unul singur
dar în poveste ești aici
un spațiu paralel de unde nu pleci niciodată
5. Ruine
orașul a căzut în ruine
mă ascund în umbre
în realitate
e prea multă frică pe străzile acestea
poveștile mele sunt tramvaie care nu opresc
copii care aleargă după nimic
multă lumină
miros de ciorbă proaspătă
și viață
orașul acesta nu moare
dacă îl minți frumos
6. Altă poveste
bătrânul ne vorbește nu pentru că ar ști
ci pentru că altfel nimic n-ar avea sens
construieste ziduri
peste goluri uitate
altminteri ar fi prea greu
7. Șoapte
noaptea (îmi spun) nu e sfârșitul
e doar întuneric
la piept strâng cuvinte mici
licurici
să-mi țină de cald
nu cred mereu că se va face și ziuă
dar trebuie
8. Punte
spun că e bine
încerc să astup crăpăturile care lasă vântul să treacă
minciunile sunt scânduri invizibile
puntea pe care mergem
nu e amăgire
ci supraviețuire
9. Cuvinte
adevărul nu poate fi spus
e prea greu
așa că îl îmbrac frumos în cuvinte ușoare
ca un arhitect al iluziilor
am proiectat ceva fragil
dar necesar
un balon cu aer cald în jurul lumii mele
0107
0

Îmi place împărțirea discursului în 9, ca în nouă ape, știm bine despre ce legături divine este vorba. Fiecare părticică-grăunte are copilul, adultul și duhul-cuvânt! Fragilitatea este o latură afectivă, iar acest SUNT BINE relevă încă o minciună existențială. Minciuna înlocuiește uneori neputința sau altă stare emoțională. Și da, uneori, minciunile ne fac să trecem puntea!
Aduci adevărul în fața unei instanțe care trebuie să discearnă în favoarea lui.
Minunat scenariu poetic. Îmi pare de remarcat.
Felicitările mele, Florina!